Miercuri, 20 Septembrie 2017
Miercuri, 20 Septembrie 2017


Kontakt / Carnet de patriot – maghiar și român

Carnet de patriot – maghiar și român

Acum câțiva ani am fost invitat de un grup de adolescenți maghiari să le vorbesc despre cartea O istorie a maghiarilor, concepută și redactată de colaboratori și prieteni ai Asociației Clubul Media Corbul Alb. Tinerii reprezentau o cvasiasociație de tineret maghiar, care avea ca scop – cum spuneau ei – întărirea identității maghiare în maghiarimea risipită, adică a maghiarilor care nu trăiesc nici în orașe, nici în Ținutul Secuiesc, ci își duc viața în orășele și comune majoritar românești, reprezentând în general 5-10 la sută din populația totală.

Întrebarea lor de bază era următoarea: cum de am prezentat această carte la Universitatea din Chișinău, în fața studenților, în aula mare, în prezența a trei ambasadori și a multor consuli (generali), în lumina reflectoarelor, fără să intonez imnul maghiarilor și fără să port măcar-măcar o mică cocardă roșu-alb-verde.

Doar e vorba de maghiari – spuneau ei –, de istoria maghiarilor, și iată, se vorbește despre această temă fără să folosești însemnele oficiale ale națiunii respective...
Asta a fost întrebarea – de fapt nu întrebare ci o nedumerire adolescentină.

Le-am spus același lucru ca și presei, respectiv studenților care vroiau sa facă neapărat fotografii cu Corbii Albi și desigur cu autorii cărții:

– Eu sunt un om prea neînsemnat ca să iau pe gura mea cuvântul „națiunea maghiară”. Eu nu-mi permit să mă laud direct, de ceea ce au făcut strămoșii mei – fapte serioase la care eu nu am contribuit. Nu ar fi corect să stau în lumina reflectoarelor alături de steagul maghiarilor – un steag care se arborează foarte rar, la evenimente speciale, păstrând astfel mitul și atmosfera acestuia. Un drapel care este fluturat non-stop își pierde valoarea emotivă. Datorită acestor argumente, da, eu mi-am permis să nu folosesc steagul maghiarilor la acest eveniment, ba chiar mai mult, nu am intonat nici imnul maghiarilor, deși prezența ambasadorului Ungariei și conținutul cărții ar fi argumentat acest lucru – le-am spus atunci.

Acum am reformulat:

– Dragi tineri, eu cred că despre Ștefan I. cel Sfânt poate vorbi mult mai lucid Beethoven, în Uvertura König Stephan, mai ales dacă dirijorul este Leonard Bernstein.
 
                          

Iar despre Rákóczi Ferenc al II-lea poate spune mult mai mult decât mine Berlioz, in marșul lui Rákóczi, având dirijor pe Zubin Mehta. Iar despre dansurile acestor perioade să vorbească Brahms în Dansurile ungurești... Despre Kinizsi Pál să ne povestească cehul Julius Fucik, în marșul lui Kinizsi... Despre anul 1956 – și ce a reprezentat asta în viața maghiarilor și a Europei – , și despre emigrația maghiară să ne amintească Simon Jenő (Gene Simmons) din formatia KISS, descendent al celor plecați în pribegie în acele zile grele...
 
                   

Iată, germani, francezi, cehi, americani pot vorbi despre O istorie a maghiarilor mai justificat, decât mine, care adun razele reflectoarelor ca inițiator,„lăudându-mă” cu faptele altora... – le-am explicat adolescenților clujeni.

Nu mai știu care a fost reacția lor, însă țin minte că am fost ales ca „membru de onoare” al acestui grup, și am primit și un „carnet de patriot”. Fiind tineri naivi și plini cu energie pozitivă, am acceptat acesta, deși ideea în sine mi-a părut un pic demodată. Dar – datorită împrejurărilor – am acceptat zâmbind acest „carnet”.

Doi ani au trecut, și iată, am dat peste acest carnet într-un sertar. „Carnet de patriot Kinizsi”...

                             

Curios, l-am deschis pentru prima dată. Conținea niște întrebări și rubrici de completat legate de cunoașterea poeziilor patriotice, date istorice glorioase maghiare, eroi, nume de personalități maghiare, cântece „războinice” – toate având căsuțe de bifat, unde trebuia să scrii, că DA, cunoști aceste lucruri, deoarece acestea sunt de fapt ceea ce te identifică ca maghiar.

O redactare adolescentină, plină de înflăcărare patriotică.

În carnet am găsit un bilețel: „Știm că nu sunteți de acord cu aceste întrebări și răspunsuri folosite ca test de admitere în grupul nostru, dar dacă aveți sugestii, vă rog să ne ajutați, cum să formulăm testul de aderare ca să sune mai realistic. Mulțumim că ați venit, ne-a dat de gândit ceea ce ne-ați spus.”
Ei, uite că mi s-a făcut chef să fac sugestiile cerute, acum în 2016, la doi ani de distanță de „admiterea mea”, deși nu știu dacă acești adolescenți se mai ocupă de „clubul patriotic”.

Iată propunerea mea pentru testul de maghiar de nota 100:

1.
Câți oameni (oameni și maghiari) aveți angajați în firma/instituția Dvs. Particulară (dând acestor angajați orizont de viitor, încurajare pentru a se descurca în viață pe plaiurile natale, motivându-i să întemeieze familii fericite cu mulți copii, stimulând astfel economia țării și competivitatea pieței interne, contribuind la înființări de grupe de grădiniță, școli românești/ungurești sau mixte)?
Răspunsuri: 1-10 angajați = 50 puncte

2.
În câte ONG-uri și Mișcări Civice (maghiare sau românești) sunteți înscris ca voluntar, contribuind astfel DECISIV la schimbarea mentalității mioritico-manelistă a milioanelor de oameni subinformați din România, pregătind astfel un climat civic și politic normal, european, unde democrația este INȚELEASĂ, însușită, aprobată și aplicată;

contribuind astfel la depistarea sociologică a problemelor care țin de relațiile româno-maghiare într-o țară cu viitor, unde cetățenilor le pasă de tot ce se întâmplă în jurul lor: ocrotirea mediului, apărarea drepturilor celor nedreptățiți, controlul civic al politicului, sprijinirea celor decăzuți, mitinguri și marșuri pro-societate?
Răspunsuri: 1-2 ONG/Mișcări Civice românești, ungurești sau mixte = 20 puncte

3.
La câte reviste, săptămânale sau ziare ungurești sunteți abonat (sprijinând astfel aceste redacții, sugerându-Ie că are rost ceea ce fac); la câte instituții culturale/sociale maghiare cotizați și participați la evenimentele organizate de acestea (sugerându-le că are rost să lupte pentru renașterea culturii maghiare autohtone, salvându-i în același timp de mila statului)?
Răspunsuri: 1-2 ziare/reviste (de specialitate) ungurești; 1-2 instituții (culturale,religioase) = 20 puncte

4.
Cunoașteți bazele culturii maghiare, vă dați silința pentru a vă cultiva pe acest plan, încercați să vorbiți corect și fără frică limba strămoșilor Dvs., îi învățați pe copii și nepoții Dvs. limba maghiară (dovedind prin această atitudine apartanența Dvs. la națiunea maghiară), vă identificați cu imnul și steagul maghiarilor ori de câte ori simțiți că e de datoria Dvs.?
Răspunsuri: DA – 10 puncte

                                                                           ***
Desigur, acest „test de maghiar ardelean de 100 de puncte” are multe neajunsuri. În primul rând faptul, că într-un „carnet de patriot” nu există loc pentru atâta text. În al doilea rând: în Transilvania – ca și în România de fapt – a fi patriot maghiar sau român nu înseamnă să lucrezi (chiar și voluntar) pentru binele societății, să faci ceva pentru națiunea ta, ci să te lupți împotriva altora, să te lupți cu cei care sunt ALTFEL.

Așa ne trezim încet cu încetul cu noțiunea de patriotism înțeleasă foarte original. Iată, că pe plaiurile noastre mai mult sau mai puțin multiculturale așa primește noțiunea pură de „patriotism” ghilimele de rigoare, devenind o activitate compensatorie generalizată ... transmisă zilnic în direct.









Sus