Joi, 21 Septembrie 2017
Joi, 21 Septembrie 2017


Kontakt / Bilingvismul colocvial de pe „aleea Béla Páter”

Bilingvismul colocvial de pe „aleea Béla Páter”

Dimineața zilei de 1 Ianuarie este la Cluj – la nivel colocvial – una dintre zilele Clujului de altă dată, adică zilele acelui oraș unde oamenii se salutau încă fiecare pe limba celuilalt, și a nu cunoaște elementele de bază ale culturii maghiare și germane era considerat ca ceva suburban și nevrednic pentru un clujean.

Acum, când proporția maghiarilor a scăzut sub 20 la sută, este greu să găsești străzi sau piețe unde limba maghiară să fie folosită ca o lingua franca de rezervă, maghiarii obișnuindu-se să folosească ab ovo româna la cumpărături, trecând la maghiară numai atunci, dacă numele vânzătoarei trădează originea sa maghiară.

Totuși există o alee în Clujul anilor 2010 unde oamenii se salută aproape în proporție de sută la sută bilingv: La mulți ani – Boldog új évet!



                                     „Aleea Béla Páter” - vedere spre stânga (foto Corbii Albi)

Această alee este Aleea Páter din Pădurea Făget (Bükk) din Cluj – o pădure care își trimite „brațele de fag și carpen” până prin ultimele blocuri din Cartierul Mănăștur. Ca să fiu mai exact, acest bilingvism funcționează mai ales în dimineața zilei de 1 Ianuarie, când o anumită pătură a „lumii bune” din Cluj pornește pe potecile urcătoare ale pădurii ca să ajunmgă pe cea mai frumoasă și comodă alee din Făget: Aleea de agrement Páter Béla – colocvial: aleea Pater.




                           „Aleea Béla Páter” - vedere spre dreapta (foto Corbii Albi)

Acești oameni abia așteaptă să scape de zgomotul și psihoza generalizată a „stării petrecerii obligatorii” (perioada petardo-revelionismului), și să se plimbă pe această alee cu cei dragi, majoritatea având și câte un câine entuziasmat de sentimentul libertății.

Acești oameni automat salută pe limba celuilalt: Bună ziua – Jó napot kívnok!, și primesc cu drag orice alintare adresate câinelui, fie ele într-o limbă pe care nu o domină, dar o înțeleg așa în mare.

Atmosfera de „dimineața aleea Páter” este una liniștitoare, deoarece oamenii salutându-se civilizat, colocvial bilingv, sugerează o lume mai bună, în care toți avem loc, folosindu-ne limba maternă – limba cu care ne-am născut, și pe care nu vrem s-o sărăcim prin întroducerea cuvintelor străine în formulări.

Știm că în Occident atitudinea față de limbă este una foarte liberală – „hunglish” și „romlish” (adică amestecarea cuvintelor englezești cu cele ungurești sau românești) este primită cu interes real –, însă noi – românii și maghiarii – vrem să ne păstrăm limba așa cum am primit-o de la strămoșii noștri. Românii din Ținutul Secuiesc sau din alte microregiuni majoritar maghiare din județele Cluj, Bihor, Sălaj și Satu Mare nu vor să vorbească o română amestecată cu cuvinte maghiare iar maghiarii așișderea.



                                „Aleea Béla Páter” - loc de campare, iarna (foto Corbii Albi)

Dar cine a fost acest „Páter”, al cărui nume în acest articol este legat așa de strâns de bilingvism și bune maniere?

Páter Béla era un savant profesor în „Clujul maghiar”, apoi profesor savant în „Clujul român”, comunicând – uman și științific – în ambele limbi, ducând faima Clujului și a științei României în toate universitățile cu facultăți botanice sau agricole din Europa.



                                   Placa memorială - semne turistice pe  „Aleea Béla Páter”

La începutul secolului al XX-lea Béla Páter înființează la Cluj – în 1904 – prima stațiune experimentală de plante medicinale din Europa cu numele de Kolozsvári Gyógynövénykísérleti Állomás, transformată ulterior – în „Clujul român” în „Institutul experimental de cercetări pentru cultivarea plantelor medicinale", care în anul 1925 cuprindea 25 ha, cu peste 40 de specii.

Fără a face referiri la profesorul clujean Béla Páter nu se poate vorbi în Europa despre cultivarea intensivă a speciilor de mentă și rubarbă, profesorul fiind un pionier al noii științe a cultivării plantelor medicinale autohtone și străine (japoneze), transformând Clujul în cel mai de seamă centru din Europa pe această linie.

Lucrările sale – Cultura mătrăgunei, București 1925; Cultura plantelor medicinale,1926; Plantele medicinale sălbatice, 1927) – până azi sunt folosite în universitățile de resort din Europa, ca și cărțile sale prin care a „semănat” în Franța și lumea francofonă „ideea clujeană Páter”, adică planul transformării colectării și folosirii empirice a plantelor medicinale într-o ramură bine organizată a agriculturii.

Actualmente volumul „La culture des plantes médicinales en Roumanie, Bukarest, 1925” este folosită de studenți ca și „Die Heilpflanzenversuchsanstalt der landwirtschaftlichen Akademie in Kolozsvár (1914–1918)”, în toate lucrările de doctorat care sunt scrise pe tema cultivării plantelor medicinale.

Fiind un pasionat profesor care preda botanica pe teren, Béla Páter își ducea studenții pe un anumit traseu din central Clujului (sau Agronomia de azi) până la pârâurile Făgetului. Astfel Páter a fost unul dintre primii profesori din Europa care folosea interactiv așa numitele trasee educaționale – trasee pedagogico-metodologice, care funcționau ca terenuri de colectat plante medicinale. Aici se făceau și determinările plantelor precum și observațiile fitocenologice.

Traseele originale ale lui Béla Páter au fost înghițite de urbanistica socialistă, dar anumite porțiuni au rămas „neatinse” până azi.

Aleea de creastă de exemplu – care leagă pinetul din Făget cu „pădurea de nuci” face parte și azi din „aleea Béla Páter”, având marcaje turistice efectuate de acea instituție națională turistică a cărui președinte a fost, adică Erdélyi Kárpát Egyesület (EKE), în limba română: Asociația Carpatină Transilvană.



În partea stângă și dreaptă a aleei Béla Páter se deschid peisaje unice: microregiuni limitate de carpen, fag, cireș sălbatic și mesteacăn.

Desigur se pune întrebarea: oare nu ar trebui să aibă și acest savant clujean un semn comemorativ bilingv pe marginea traseului pedagogic, adică „aleea Béla Páter”?

Eu cred că această sarcină de gen noblesse oblige îi revine societății clujene românești și ungurești în aceeași măsură. Doctorii și doctoranzii români care îl pomenesc obligatoriu pe Béla Páter în lucrările lor ar putea promova ideea executării unei tăblițe comemorative cu scop educativ având câteva rânduri despre acest savant maghiar.



Societatea maghiară din Cluj ar putea – în schimb – să realizeze variantele în limba maghiară a tăblițelor informative botanice existente deja pe această alee.

Ar fi un gest vrednic pentru un oraș multicultural și universitar.





Sus