Miercuri, 21 Noiembrie 2018
Miercuri, 21 Noiembrie 2018


Kontakt / Cluj și Târgu Mureș – diferențe dintr-un unghi maghiar

Cluj și Târgu Mureș – diferențe dintr-un unghi maghiar


Cluj-Napoca și Târgu-Mureș sunt două centre tradiționale ale maghiarimii în inima Ardealului. Clujul, cunoscut ca „orașul comoară” și „capitală” a regiunii istorice Transilvania, a eclipsat de-a lungul secolelor Târgu-Mureșul, care a reușit însă, prin calitatea de puternic centru cultural și de învățământ, să-l provoace permanent la competiție pe fratele său mai mare. Cele două orașe, aflate la o distanță de aproximativ o sută de kilometri, se bat și astăzi pentru întâietate, deși lucrurile sunt clare: de secole bune, Clujul și-a câștigat rolul de lider regional, luându-și un avans considerabil din toate punctele de vedere.

Fiind născut la Târgu-Mureș, risc să atrag multe antipatii din partea concetățenilor mei pentru această opinie drastică la prima vedere. Însă ea nu reprezintă o noutate. De-a lungul istoriei, Clujul a reprezentat o adevărată capitală, ceea ce se observă și cu ochiul liber: clădirile istorice sunt mult mai valoroase din punct de vedere arhitectural decât cele din Târgu-Mureș, nemaivorbind de spațiul ocupat de centrul vechi, care în Cluj este mult mai extins. Asta arată clar că de-a lungul istoriei Clujul a beneficiat de o bunăstare mai mare, ceea ce a contribuit decisiv la dezvoltarea orașului.



Rivalitatea dintre cele două orașe s-a accentuat mai ales la începutul anilor 1950, când Târgu-Mureș a devenit reședința Regiunii Autonome Maghiare. Prin acest nou statut administrativ și politic, elita locală maghiară de la acea vreme a încercat să preia rolul de capitală pe care îl reprezenta prin firescul istoric Clujul pentru maghiarii din Ardeal. În acea perioadă au fost fondate mai multe instituții culturale în oraș, Facultatea de Medicină a fostei Universități Bolyai din Cluj a fost mutată la Târgu-Mureș (actuala Universitate de Medicină și Farmacie din Târgu-Mureș, în jurul căreia acum se poartă o luptă acerbă și ineptă de sorginte naționalistă). Sentimentele local-patriotice au fost într-atât de intense, încât până și oamenii de litere maghiari s-au molipsit de acest spirit de rivalizare cu valențe uneori provinciale.

Situația nu s-a schimbat mult. Vedem și astăzi o dorință puternică a mureșenilor de a nu rămâne în urmă. Administrația locală și județeană încearcă de ani buni – cu rezultate modeste – să pună Târgu-Mureșul pe harta proiectelor de dezvoltare a infrastructurii, mai nou încercându-se un reviriment cultural care să apropie orașul de nivelul de referință reprezentat de Cluj.



                                              Stadionul Central - Cluj-Napoca

Cele două localități au potențiale considerabil diferite datorită numărului populației. Cluj este un oraș cu aproximativ 300 de mii de locuitori, în timp ce populația Târgu-Mureșului s-a redus la circa 130 de mii de cetățeni potrivit recensământului din 2011. Fiind și un centru universitar de tradiție, Clujul reușește să atragă mai mulți tineri, chiar și din Târgu-Mureș, care, după terminarea studiilor, preferă să devină clujeni și își abandonează localitatea natală.

Diferențele dintre cele două orașe provin și din componența etnică, ea fiind mult mai echilibrată la Târgu-Mureș, unde românii și maghiarii au o pondere aproximativ egală, în timp ce la Cluj proporția etnicilor maghiari reprezintă doar 15 la sută. Însă cele două orașe au aproape aceeași populație de naționalitate maghiară în cifre absolute, la acest capitol Târgu-Mureș având un mic avantaj. Datorită acestei realități demografice, este greu de stabilit care urbe ar fi mai importantă.

Din cauza componenței etnice, s-ar părea că ar trebui abandonat Clujul ca și capitală sau centru de putere în definirea politicilor de dezvoltare strategică ale comunității maghiare, însă 50 de mii oameni reprezintă totuși o masă critică, reușind să mențină în continuare Clujul maghiar pe harta imaginarului colectiv la rangul său bine consacrat de capitală a regiunii.

Divizarea etnică are însă rolul ei în toată această ecuație, pentru că un obstacol esențial în dezvoltarea Târgu-Mureșului îl reprezintă tocmai ruptura dintre românii și maghiarii din localitate. Prin această experiență a trecut și Clujul, care a stagnat din punct de vedere economic în perioada de tristă amintire a unui primar naționalist. Pe vremea aceea, diferența dintre cele două orașe nu era atât de evidentă, dar după 2004 Clujul a decolat ca un Boeing, în timp ce Târgu-Mureș a rămas la turația unui MIG uzat.

La Cluj, prin ponderea demografică actuală, divizarea etnică nu este atât de accentuată, ceea ce ajută mult orașul de pe Someș, politicile comunitare nefiind blocate din cauza neînțelegerilor etnice, ceea ce nu se poate afirma despre Târgu-Mureș. Orașul de pe malul Mureșului încă nu a reușit să treacă peste experiența traumatizantă a conflictului interetnic sângeros din martie 1990. Cu toată bunăvoința elitei locale maghiare și românești, resentimentele au rămas, mocnesc. Sigur, nu vreau să afirm că în relațiile româno-maghiare Clujul a devenit un rai. Nici pe departe, dar făcând această comparație, este clar că atmosfera gri și apăsătoare a naționalismului se simte mult mai pregnant la Târgu-Mureș de cel puțin zece ani încoace.

Mi-am petrecut șase ani din viață la Cluj și pot spune că la început m-am acomodat greu cu orașul, care mi s-a părut străin și mai puțin primitor din cauza ponderii mari a populației românești. Locuind în cel mai mare cartier al Clujului, în Mănăștur, am trăit într-o zonă unde românii reprezentau o majoritate covârșitoare, ceea ce pentru mine era o situație nouă. Atmosfera rurală a acestui cartier mi s-a părut mai pregnantă decât al cartierelor din Târgu-Mureș, și am tras concluzia că românii din Cluj sunt altfel decât cei din Târgu-Mureș. Mi-e greu chiar și după atâția ani să definesc exact acest altfel, dar bănuiesc că moții din Cluj diferă de românii din Târgu-Mureș, ai căror primă generație de orășeni provin preponderent din satele de pe Câmpia Transilvaniei.

Așa cum un maghiar clujean poate fi ușor distins de unul târgumureșean, nemaivorbind de un secui, cred că și un moț, hodăcean sau un român din Câmpia Transilvaniei are o particularitate locală proprie, bine definită, prin care pot fi lesne deosebiți. Presupun că și întâlnirea cu această bogăție și diversitate regională mi-a cauzat la început sentimentul de disconfort, care poate fi asemănător cu experiența unui oltean care se mută la Târgu-Mureș ori în Harghita sau Covasna.

Din experiență proprie pot confirma că modul de predare a limbii române la școală mi-a îngreunat puțin acomodarea în orașul studenției mele, pentru că nu cunoșteam destul de bine limbajul comun folosit în viața de zi cu zi, programa școlară concentrându-se pe predarea gramaticii limbii și a literaturii române. Am avut un lexic destul de bogat din care lipseau însă cuvinte de bază, precum preș sau făraș.

Dar am trecut destul de repede peste greutățile cauzate de schimbarea mediului și într-o perioadă foarte scurtă Clujul a devenit a doua mea casă. Am avut astfel ocazia să cunosc orașul îndeaproape. De câțiva ani buni, îmi împart viața între București și orașul meu natal, ceea ce m-a îmbogățit cu noi experiențe. Pot constata astfel cu detașare și fără parti-pris-uri că pentru un oraș succesul și șansa de dezvoltare constau în buna înțelegere a oamenilor de diferite naționalități și coeziunea lor cât mai mare. Fără conlucrare și efortul înțelegerii celuilalt nu poate exista progres.



                                                      Tîrgu-Mureș - orașul florilor

Când românii și maghiarii din Târgu Mureș vor înțelege și vor accepta că e mult mai util să se bucure reciproc de succesele celuilalt, în loc să-și pună bețe în roate, abia atunci va reuși și orașul meu natal să accelereze dezvoltarea urbei. Momentan, cea mai importantă preocupare a majorității liderilor celor două comunități – și a membrilor simpli deopotrivă – este ca nu cumva cei din celălalt grup etnic să se simtă bine în orașul atât de înverșunat disputat. Starea lucrurilor din oraș este simbolizată perfect de conflictul etnic de la UMF, care trebuia de mult rezolvat de către cadrele didactice, instituția riscând să se afunde și mai mult în mlaștina mediocrității.

Chiar dacă Clujul este mai bine dezvoltat, Târgu-Mureș rămâne un centru mult prea important ca potențial și nu merită să cadă pradă nechibzuinței naționalismului primitiv, gregar. Faptul că orașul încearcă să rivalizeze cu Clujul este de lăudat.

Această strădanie trebuie să se transforme însă și în conlucrare, colaborare, compromis benefic, altfel o rivalizare feroce și nechibzuită ar putea deveni oricând una contraproductivă. În sufletul meu cele două orașe rămân pentru totdeauna ca doi frați, unul mai mare și mai capabil, celălalt mai mic și mai puțin dezvoltat, dar care trebuie ajutat la nevoie.




Sus