Joi, 27 Iunie 2019
Joi, 27 Iunie 2019


Kontakt / Ungurul, românul, pădurea și ecosistemul

Ungurul, românul, pădurea și ecosistemul

Ce au în comun substantivele de mai sus? În afară că sunt legate în mod direct una de alta, principala asemănare e modul de viețuire. Românii și maghiarii populează un anume teritoriu comun, cu care au felurite interacțiuni. În același mod, felurite specii de arbori „stăpâni” pe un anume teritoriu formează o pădure. În cele ce urmează, am obsevat că noi, români și maghiari deopotriva ne-am putea inspira mult mai mult din natură și din pilda pădurii. Spre exemplu, arborii din pădure nu se ceartă și nu-și dispută întâietatea. Între ei nu există politică și războaie.



Faptul că pot crește unul pe lângă celălalt este o onoare, un privilegiu. Unul contribuie la ameliorarea calității solului, celălalt la fixarea lui. Sau unul dă lemn de foc, altul de mobilă, al treilea de instrumente muzicale și tot așa. Cu alte cuvinte, toată lumea lucrează la construirea unui ecosistem puternic și sănătos. Asta ar fi echivalentul societății și a lumii în care trăim, la oameni. Niciuna din speciile de arbori nu e mai puternică, mai valoroasă sau cu mai multe drepturi pe acel teritoriu. Fiecare dă ce e mai bun pentru ca „ei” ca entitate (un întreg, o pădure, un ecosistem) să poată exista.

Mergând săptămânal pe munte am putut observa și atribui cu ușurință câteva din elementele naturale întâlnite conviețuirii româno-maghiare. Acei arbori, aparent în competiție, se străduiesc să mențină acel ecosistem local cât mai divers și mai sănătos. Și loc sub Soare mai e! Să nu uităm de sași sau evrei, spre exemplu. Deși efectivele lor în rândul populației s-au redus dramatic, simțim acut dispatiția lor din toate punctele de vedere. Ecosistemul nostru e mai sărac, mai puțin divers. Asta înseamnă că poate susține mai puține posibilități.

Această comparație deloc eronată despre diversitatea elementelor într-un spațiu comun ar trebui să ne dea de gândit întrucât dispariția oricărui element este în general ireversibilă. Concluzia ar fi nu doar să ne bucurăm și să învățăm, ci să și avem grijă unii de alții pentru că doar în felul acesta putem fi cu adevărat unici.




Sus