Marţi, 21 Noiembrie 2017
Marţi, 21 Noiembrie 2017


Kontakt / „Oda bucuriei” rediviva

„Oda bucuriei” rediviva

Aflu cu bucurie că o tânără maghiară din Baia Mare scrie frumos despre România, ca fiind patria sa și mă bucur enorm, dar nu mă mir. Mă grăbesc să adaug că sunt mulți români care se cuvine să scrie frumos despre România, dar și despre unguri și despre Ungaria și că unii chiar o fac. A urî și a huli sunt cele mai simple lucruri de pe lume, fiindcă vin dintr-un impuls primitiv, pe care îl avem, probabil, în zestrea genetică noi, oamenii.

Până la urmă trebuie să nu uităm niciodată că ni s-au amestecat destinele, că locuim pe același teritoriu, pe care l-am apărat împreună, că bem aceeași apă și cântăm aceleași cântece și jucăm același dansuri (vezi Bartók Béla și George Enescu), că românul Goga s-a înțeles de minune cu maghiarul Ady, că sărbătorile ni se îngemănează, ca și destinele noastre.



Faptul că unii dintre noi seamănă vânt pentru ca noi, ceilalți, să culegem furtună este de regretat și de condamnat. De fiecare dată când un maghiar constată public că se simte acasă în România știu că nimic nu este pierdut, că nimic din ceea ce s-a rostit și aprobat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia/ Gyulafehérvár/ Weiβsenburg, la 1 Decembrie 1918 nu a fost vorbă în vânt, că oamenii aceia mari, care vorbeau și româna și maghiara, au crezut ceea ce au spus și scris acolo.

Cel mai grav lucru, care trebuie schimbat cât de repede, este condamnarea în bloc a popoarelor și națiunilor, ca și blamarea fiilor, nepoților și urmașilor pentru greșelile taților, bunicilor și înaintașilor. La fel, nu se pot caracteriza popoarele după faptele unor indivizi. Nu există pe lumea asta popoare rele și popoare bune! Colectivitățile mari, așa cum sunt popoarele și națiunile, se află deasupra binelui și răului. Adesea, indivizii greșesc, fie că sunt români, fie că sunt maghiari.

Popoarele român și maghiar sunt însă deasupra greșelii, fiindcă ele sunt subiecte colective, mari creatoare de valori în Europa Centrală și Estică. Ele există pe această lume și punctum! Un popor nu poate fi condamnat de nicio instanță pământească, iar școala și, mai ales, Universitatea ar trebui să aibă cele mai bune metode spre a inocula tinerilor această idee a concordiei, a înțelegerii, a combaterii violenței și, deopotrivă, a nevoii de cunoaștere reciprocă.

Mă bucur de gesturile mărunte și nu mă încred în declarațiile sforăitoare, făcute cu mare pompă. Dacă tot mai mulți români se vor apropia de valorile maghiare și le vor înțelege, dacă tot mai mulți maghiari născuți și crescuți în Ardeal vor putea accepta (chiar fără să declare asta în public) că patria lor este și România, atunci viața ar putea merge înainte aici fără mari îngrijorări.

Ce reconfortant ar fi ca noi, românii și maghiarii, să dăm un mesaj de stabilitate Europei sfâșiate azi de atâtea amenințări! Natural, cel mai ușor ar fi să ne certăm! Dar, înainte de a perpetua disputele, vă îndemn, deși este greu pentru mulți, să cântăm „Oda bucuriei”. Să o cântăm nu doar cu vocea, ci și cu sufletul …

Ioan-Aurel Pop
rectorul Universității Babeș-Bolyai





Sus