Sâmbătă, 25 Noiembrie 2017
Sâmbătă, 25 Noiembrie 2017


Kontakt / Bölöni Laci despre sărbători și fragilitatea noastră de toată zilele

Bölöni Laci despre sărbători și fragilitatea noastră de toată zilele

Colegul meu corb alb, Mădălin Guruianu, acum câteva zile și-a început articolul de 1 Decembrie cu ideea, că „Aștept cu interes urmările diverselor acțiuni petrecute în ultima vreme, dar nu pot să nu observ că nimeni n-a fost interesat de unul dintre cele mai faine lucuri care s-au întâmplat pe 1 Decembrie la Sfântu Gheorghe.”

Recunosc că stăteam pe gânduri când lecturam această frază, gândindu-mă, că oare un eveniment cultural sau social ar putea să eclipseze 1 Decembrie, o zi care pentru unii e sărbătoare, pentru alții nu. Vă mărturisesc că m-am gândit să jonglez un pic cu expresia de sărbătoare, ca să nu jignesc nici românii nici maghiarii. Chiar am încercat să mă pun în pielea românilor și a maghiarilor când abordam expresia de sărbătoare.

La urma urmei am lăsat textul „neatins”, fiind de acord cu colegul meu în ceea ce privește importanța evenimentelor culturale pozitive în “dauna” celor politice respective politizate. Și iată că azi mă găsesc iarăși în fața aceleiași tematici: 1Decembrie și sărbătoarea. Sărbătoare pentru unii, pentru alții nu.

Am găsit scrisoarea lui Bölöni László, citită de soția sa Klára, cu ocazia acordării de către Prefectura Mureș distincția de „Fibula de la Suseni” pentru Laci Bölöni, în cadrul unei ceremonii organizată cu ocazia Zilei Naționale a României și găzduită de Sala de Oglinzi a Palatului Culturii din Târgu-Mureș. M-am trezit repetând cuvintele colegului meu corb alb Mădălin Guruianu: „dar nu pot să nu observ că nimeni n-a fost interesat de unul dintre cele mai faine lucuri care s-au întâmplat pe 1 Decembrie la Sfântu Gheorghe.”



Acum e vorba de Târgu-Mureș și nu se poate spune că acest eveniment nu a fost mediatizat deloc, dar eu personal simt un pic de amar în gură, având sentimentul că această scrisoare ar fi trebuit mediatizat mult mai mult în aceste zile încărcate cu știrile controversate despre conflictele interetnice transilvane. Scrisoarea sună în felul următor:

„Dragi târgumureșeni, Astăzi chiar că trebuia să fie sărbătoare pentru mine. Din mai multe motive, permiteți-mi să amintesc numai două dintre ele, în primul rând pentru că trebuie să vă mărturisesc că mă simt mândru de decorația cu care Prefectura m-a onorat. Mă întorc spre dumneavoastră și vă mulțumesc.

Astăzi, trebuia să fie sărbătoare. Credeți-mă că sunt sincer și pentru faptul că orice zi în care se vorbește despre Târgu-Mureș pentru mine înseamnă sărbătoare. Regret foarte mult că nu pot să fiu printre voi. Numai doi oameni, soția mea Klára și cu mine, cunoaștem cu adevărat profunzimea durerii și a îngrijorării care mă împiedică să stau astăzi în fața dumneavoastră.

Astăzi, nu îmi permit să mă plimb îndelungat prin Târgu-Mureș, astăzi nu pot petrece mult timp nici în fața Cetății, nici în față la Teleki-Téka. Mă opresc numai pentru o clipă și în fața Primăriei și în strada Köteles, plin cu bucurie. Nu îndrăznesc să urc până la Facultatea de Medicină, dar nu cobor nici până la stadionul meu drag. Astăzi, doar o clipă îndrăznesc să mă gândesc și la târgumureșeni.

Doar o clipă. Altfel, lacrimile m-ar trăda și ați afla cât de fragil sunt. Pentru același motiv și rămasul bun pe care eu îl rostesc va fi scurt. Mulțumesc orașului, Prefecturii, mulțumesc târgumureșenilor că v-ați gândit la mine și m-ați onorat.”

                                                                              ***

Da. Suntem cu toții fragili. Încercăm să ne arătăm puternici în luptele noastre cotidiene, dar în interiorul nostru suntem fragili.

Cu sărbătorile, drapelele si orgoliile noastre.





Sus