Marţi, 22 Octombrie 2019
Marţi, 22 Octombrie 2019


Kontakt / Dar cine a afirmat că e ușor să fii maghiar?

Dar cine a afirmat că e ușor să fii maghiar?

Autorii studiului efectuat de Inspectoratul Școlar Județean Harghita au ajuns la concluzii ce m-au pus pe gânduri: mai bine de 15 la sută dintre elevii de clasa a XI-a din județul Harghita pleacă de acasă înainte de ora 5 dimineața sau între orele 5 și 6 pentru a ajunge la timp la școală.

64,04 la sută dintre elevii din această grupă de vârstă lipsesc zilnic de acasă, între 8 și 10 ore, 16,67 la sută, între 10 și 12 ore, iar 6,14 la sută, mai mult de 12 ore. Deci, fiecare al șaptelea copil de 14–15 ani – că e vorba de copii, chiar dacă la vârsta asta ei vor să pară mai mai, mai maturi decât sunt – trebuie să stea departe de casă mai bine de o jumătate de zi.
 

                                                                  Foto: János Főcze

Acești copii locuiesc în mediu rural, își petrec zilele pe tren sau în autobuz, la școală și iar pe tren sau în autobuz. Pleacă de acasă și ajung acasă pe întuneric. Se pune întrebarea: când au timp de învățat, de lectură și de odihnă, de mâncare, de joacă – să nu uităm, e vorba de copii! –, sau de ajutor în gospodărie, în jurul casei.

Mulți specialiști afirmă că elevii din România petrec foarte mult timp la școală. Acest fapt avantajează într-un fel părinții: cât timp stă la școală, nu trebuie să aibă grija copilului. Avantajează și cadrele didactice, deoarece este nevoie de mai multe posturi, așadar mai mulți oameni au acces la o bucată de pâine.



                                                                  Foto: János Főcze

Dar este în avantajul copiilor? Este oare în avantajul copiilor care studiază în școlile sau clasele cu predare în limba minorităților, care pe lângă orarul încărcat al colegilor care studiază în limba română, mai au în orar, zilnic, o oră de limba și literatura maternă, iar săptămânal o oră de istoria minorității respective?

Și să nu mai vorbim de faptul că numărul maxim de ore pe săptămână nu este respectat la toate școlile, în orarul copiilor figurând și ore care nu sunt incluse în programă sau depășesc numărul maxim de ore pe săptămână.

Nu este corect ca elevii minoritari care studiază în limba maternă să fie pedepsiți pentru acest fapt zilnic cu o oră în plus față de colegii lor care studiază în limba română. Nu este corect nici faptul, că ei trebuie să susțină cu un examen mai mult la testele naționale sau la bacalaureat decât colegii lor, care studiază în limba română.

Nu cred că această practică este întâmplătoare, nu cred că nu se aplică în mod intenționat, pentru a-i constrînge pe elevii minoritari și pe părinții lor la a alege calea mai ușoară: studiul în limba română, știind faptul, că înscrii copilul în acea nație, în a cărui școală îl înscrii. Noi maghiarii ne mai amăgim cu întrebarea retorică: dar cine a afirmat că e ușor să fii maghiar...?

 

                                                                  Foto: János Főcze

Revenind la studiul citat: aș vrea să aflu cifre și despre copiii mici, din clasele pregătitoare și elementare care zilnic bat drum lung datorită comasării școlilor, a desființării instituțiilor de învățământ. Sau cât la sută din copii de școală gimnazială de la sate stau zilnic pe drumuri pentru a învăța?

Am vaga bănuială că toate acestea contribuie nu la acumularea și aprofundarea cunoștințelor, ci mai degrebă la desprinderea copiilor din familie, din mediul lor natural, iar prin aceast lucru generează dispersarea comunităților rurale.

Oare merită?!







Sus