Sâmbătă, 07 Decembrie 2019
Sâmbătă, 07 Decembrie 2019


Kontakt / Români și maghiari – întrebări și răspunsuri

Români și maghiari – întrebări și răspunsuri

Trăiesc în Cluj, dar sunt din orașul Sfântu Gheorghe unde din fericire nu prea trebuie „să luptăm” ca să avem inscripții în două limbi (în maghiară și în română) și acest lucru eu îl consider ca ceva normal și firesc. În Cluj însă am conștientizat că sunt unii care respectă și înțeleg ce cuprinde un oraș multicultural și alții care trăiesc într-o realitate diferită, unde există doar o singură denumire, o singură limbă și o singură cale! Din partea acestora din urmă se manifestă o intoleranță față de multilingvism. Simt nevoia să aduc argumente care susțin multicultura ardeleană și doresc să atrag atenția oamenior la anumite lucruri care după părerea mea sunt importante și inevitabile dacă dorim să trăim mai bine. Iată cele mai frecvente reacții la care doresc să răspund.

1. „De ce vă trebuie să scrieți în ungurește Kolozsvár? La ce vă folosesc inscripțiile bilingve”?

Probabil asta e cea mai frecventă întrebare cu care m-am întâlnit în ultimii 5 ani petrecuți aici în Cluj. Părerea mea este că denumirea orașului trebuie să fie scrisă în trei limbi pentru că acest oraș are atât o moștenire maghiară, cât și germană și română. De exemplu numele Bolyai de la Universitatea Babeș-Bolyai vine de la Farkas și János Bolyai, ei fiind doi matematicieni de etnie maghiară născuți în Transilvania (János la Cluj), deci maghiari ardeleni. Lista este una lungă, deci din respect pentru cei care au făcut multe lucruri bune pentru o întreagă comunitate, numele orașului respectiv (fiind vorba de Cluj sau nu) merită să fie scrisă în trei limbi.



Să nu uităm nici faptul că în Cluj trăiesc aproximativ 50 000 de maghiari care în prezent cuprind aproximativ 16% din întreaga populație a orașului. Conform legii 215/2001, dacă minoritatea respectivă depășește 20%, din populația totală, denumirea localității trebuie să apară și în limba minorității. Însă trebuie să recunoaștem, că, nu există o lege care ar interzice acest lucru dacă cota se află sub 20%. Din acest moment deci, intervine un factor bine cunoscut (sper), care se numește bunăvoința sau generozitatea față de concetățeni, față de vecinul cu care poate dăm ochii zilnic sau față de vânzâtoarea care ne servește zilnic cu pâine caldă.

La Brașov, unde procentul maghiarilor e mult mai mai mic decât la Cluj, primăria a avut fonduri și voința ca să monteze nu doar plăci bilingve, ci chiar trilingve.
      

2. „Dacă nu vorbiți românește și nu vă convine situația, marș în Ungaria!”


O concluzie interesantă însă total incorectă este următoarea: maghiarii care doresc inscripții în maghiară, vor acest lucru pentru că ei de fapt, nu vorbesc limba română. Un lucru total neadevărat, dacă îmi permiteți. Nu este mai mult decât o generalizare nesănătoasă. Trăind în Cluj, este absolut normal să vorbesc și limba română, și aici nu mă refer doar la faptul că în comunicarea zilnică am nevoie de ea, sau la niște legi care m-ar obliga să fac acest lucru. Nu, este vorba și despre respectul arătat pentru restul de 84% din populația orașului. În plus, cunoașterea mai multor limbi asigură un avantaj clar și pe piața muncii.

    

Mergând mai departe, în cazul în care un român pleacă în străinătate, tot în limba română zice numele locului unde se află (bineînțeles vorbim despre cazuri unde locul respectiv are o traducere în românește), este deci un lucru natural ca fiecare dintre noi să aibă această dorință de a denumi localitățile în propria limbă. Deci în românește se zice Londra în loc de London, se zice Budapesta în loc de Budapest, se zice Seghedin în loc de Szeged și aș putea continua această listă!

Referitor la relocarea într-o țară străină, am de menționat doar un singură chestiune: admit că eu și mai mulți maghiari din Transilvania ne simțim acasă. Ca și mulți români, trăim pe aceste meleaguri de secole și astfel, s-a format și în noi un sentiment de apartenență care nu poate fi distrus de nimic. Dacă ne uităm în jur, puteam realiza ușor moștenirea maghiară care trăiește și în multe clădiri istoice.

Percep și înteleg că persoanele cu o ideologie extremistă și xenofobă s-ar putea să fie deranjați de acest adevăr însă aștept si eu momentul în care aceste persoane vor întelege un lucru: atitudinea lor nu numai că nu este constructivă pentru o societate contemporană (și aici nu mă gândesc doar la situația locală), ba chiar rmai mult, poate genera conflicte stupide și fără sens, între oameni care ar putea să trăiască în pace și să lucreze pentru prosperitatea comunității și a societății în general.

3. „O să scriem Kolozsvár când și la Budapesta va scrie în românește!”

Da, înțeleg argumentul menționat mai sus. Însă, treaba e că la Budapesta practic nimeni nu are pretenții pentru plăcuțe bilingve pentru că acolo nu există o minoritate istorică de etnie română, dar de exemplu la Méhkerék adică Micherechi apar asemenea inscripții.

 

Și iată, toate lumea e fericită! Cu siguranță și din fericire, Micherechi nu este un caz izolat. În Ungaria toate instituțiile cu caracter românesc au pe frontispiciu drapelul românilor – inscripțiile bilingve fiind firești.

4. „Erau timpuri când românii erau uciși de către maghiari și nu puteau să intre în oraș”.

Da, într-adevăr erau timpuri grele pe parcursul istoriei când românii au suferit din cauza maghiarior, când maghiarii au suferit din cauza austriecior, când maghiarii au suferit din cauza românior, când românii și maghiarii au suferit din cauza rușilor și din cauza turcior etc etc.

 

Da, putem să aducem mii de exemple negative și să trăim în trecut dar azi nu are sens să încercăm să retrăim aceste evenimente tragice și să învinovățim urmașii foștilor cotropitori. În secolul 21, a venit timpul să demonstrăm că suntem diferiți, și astfel să încercăm să nu repetăm greșelile comise de strămoșii noștri. Vremurile în care luptele se întămplau pentru o bucată de pământ, au apus. În secolul 21 inscripțiile în mai multe limbi nu ar trebui să fie o sursă pentru tensiune și ură. Dacă ne uităm pe cartea noastră de identitate, inscripțiile apar și în engleză și franceză. Foarte mulți tineri români și maghiari studiază limba germană.

5. „Da dar ungurii ăștia vor să refacă Ungaria Mare!”

Bine frate, cunosc și eu români care vor să vadă o Românie care să se extindă de la Nistru până la Tisa, dar acum asta e visul personal a fiecăruia. Politic vorbind, România și Ungaria se află în NATO și în UE, iar românii sunt majoritari în Transilvania. În zilele noastre, o limbă nu reprezintă un pericol pentru o altă limbă. Cele două pot exista în același loc, în același timp. Chiar dacă apare și inscripția Kolozsvár, bănuiesc că fiecare va citi numele orașului în limbă lui/ei maternă.

În fine, vreau să vă împărtășesc și eu visul meu. Doresc să văd Transilvania la nivelul Elveției sau la nivelul țărilor Scandinave. Un punct forte în aceste țări este chiar multiculturalismul. Desigur, în mod permanent avem nevoie și de compasiune, hărnicie și înțelepciune.






Sus