Marţi, 17 Septembrie 2019
Marţi, 17 Septembrie 2019


Kontakt / Români și maghiari - noi viziuni cu lideri curajoși

Români și maghiari - noi viziuni cu lideri curajoși

Ce lipsește unei mai bune conviețuiri româno-maghiare după atâtea scole de dispute? Sigur, întrebarea pare să aibă o tentă senzaționalistă, tocmai de aceea este bine să clarificăm: de zeci de ani nu s-au produs conflicte deschise între membrii celor două comunități. Totuși, la nivelul mentalității persistă o doză mare de neîncredere reciprocă, ceea ce împiedică orașele unde ambele comunități trăiesc într-o pondere importantă, ca ele să se dezvolte într-un ritm și mai accelerat. Târgu-Mureș, Cluj-Napoca, Oradea, Satu Mare și alte localități mai mici, au nevoie de potențialul ambelor comunități care trăiesc în urbea respectivă, ca forța de creație să fie canalizată spre dezvoltare și proiecte comune.



Este nevoie de o detensionarea relațiilor interetnice, pentru ca suspiciunea și neîncrederea să nu înfrângă tentativele de colaborare, iar proiectele de conlucrare să nu fie considerate de o parte însemnată al românilor sau al maghiarilor eșuate, „trădătoare” sau în van. Acest pesimism este molipsitor, și are potențial însemnat de a ucide din fașă orice inițiativă progresistă, care depășește cadrul conveițuirii româno-maghiare cu care ne-am obișnuit în ultimii 25 de ani.

Am impresia că Cluj- Napoca a făcut progresul cel mai însemnat, datorită conducerii administrative al orașului, care în ciuda faptului că a considerat prea riscantă din punct de vedere politic rezolvarea problemei inscripțiilor multilingve de la intrarea orașului, a contribuit în mod determinant la normalizarea relațiilor interetnice.



Ca să putem avansa pe acest drum, avem nevoie de lideri politici naționali și locali, ONG-iști, oameni implicați în viața publică curajoși, care să fie conștienți că pe termen lung pierd mai mult decât câștigă și românii și maghiarii, dacă nu reușesc să schimbe mentalitatea conform căreia Transilvania este exclusiv al unei singure națiuni.

După Revoluția din 1989 acest exclusivism păgubaș a fost propagat în continuare. Mulți copii au fost îndoctrinați sever cu el, unii la școală, alții în familie, ceilalți la biserică, iar unii, și mai ghinionști, în toți cei trei piloni de bază ai societății.

Cel mai mare obstacol pare a fi încrâncenarea în ideologii, într-o percepție al istoriei mult prea ideologizate. Este tragic modul de desfășurare al unei conversții pe o temă ce implică maghiarii pe site-urile de socializare sau pe forumurile ziarelor. Românii imediat își amintesc de „grofii asupritori”, de măceluri și alte traume colective istorice, mai mult sau mai puțin întemeiate. Și maghiarii comit aceeași greșeală, și persistă în a aclama dreptul istoric asupra Transilvaniei sau asupra orașelor din această regiune, încercând să întărească percepția exclusivistă.



În aceste momente, când Europa este atacată într-un mod perfid, românii și maghiarii trebuie să dea dovadă de și mai multă toleranță și deschidere. Trebuie să înțelegem că nu este o rușine să învățăm limba, obiceiurile minoritarului sau majoritarului de lângă noi, și chiar dacă în trecut au fost comise orori, gesturi reprobabile, oamenii de astăzi nu sunt cu nimic vinovați pentru ele. Crimele, jignirile sunt comise de către persoane și nu de către națiuni.

De aceea este cu totul irelevant să aducem în discuție ca explicație sau argument pentru o situație din prezent lucruri care s-au întâmplat de mult. Asta arată mai degrabă o lașitate, care nu aduce progres, ci ține relațiile interetnice într-o stare latent tensionată, înapoiată. Încă o parte însemnată a societății consideră o virtute persistarea în greșelile strămoșilor. Chiar dacă ne iubim strămoșii, respectul față de ei nu trebuie să ne împiedice să abordăm lucrurile în spiritul secolului al XXI-lea.

Noi la provocările de astăzi trebuie să avem răspunsuri proprii, adecvate prezentului. Nu trebuie să ne speriem nici de viziuni noi. Construcția Uniunii Europene sau reconcilierea franco-germană sunt dovezi edificatoare în acest sens.






Sus