Joi, 21 Septembrie 2017
Joi, 21 Septembrie 2017


Kontakt / „Fili" din Ținutul Secuiesc este însuși izvorul

„Fili" din Ținutul Secuiesc este însuși izvorul

Filarmonica de Copii din Vlăhița (jud.Harghita) condusă de profesorul Haáz Sándor este una din brandurile vii ale Ținutului Secuiesc. O comunitate dinamică, stabilă și schimbătoare în acelaș timp – o echipă-miracol al cărei putere de a genera procese de purificare spirituală în rândul spectatorilor a depășit de mult nivelul provincialismului post-socialist din România, caracterizat de îndepărtarea de izvoarele adevărate ale folclorului autentic. „Fili" – așa numesc sutele de tineri secui această instituție. Pozele și scurtele inregistrări cu „Fili" sunt folosite des pentru a demonstra contrariul acelora care nu cred în existența Ținutului Secuiesc și care nu sunt în clar cu voința și bucuria de viață a secuilor. „Fili" este însuși izvorul.




– Când și cu ce scop s-a format Filarmonica de Copii din Ținutul Secuiesc?

– Fiind repartizat ca profesor de muzică titular la Școala Generală Nr. 1 din Vlăhița, în urma educației muzicale existente în localitate mi s-a ivit prilejul să mă ocup de copiii talentați, proveniți din familii cu înclinație spre cultura muzicală – îmi spune profesorul Haáz Sándor, un dascăl care în cariera sa a obținut 17 distincții de diferite grade, inclusiv cea a Repulicii Ungare (cea mai mare distincție al Statului Ungar).

– Într-un an a luat ființă orchestra școlară de arcuși și o fanfară de copii, de pe lângă corul tradițional al școlii. Întrucât copii în decurs de patru ani au fost pregătiți exepțional, am avut posibilitatea de a forma o orchestră semisimfonică (28 arcuși, 14 suflători, 2 percuție), cu care am susținut împreună cu corul școlii ( 100 de membri), primul concert cu un efectiv de 145 de elevi, în iunie 1982, cu ocazia închiderii anului școlar. Astfel s-a format renumita „Filarmonica de copii” din Vlăhița.

      

Ansamblul avea o sonoritate fantastică, interpretând fragmente din operele clasicilor ca Beethoven ( Oda bucuriei), Haydn (Simfonia surprizei), Mozart (Dor de primăvară) și Ceaikovschi (Cîntec de leagăn). Succesul primului spectacol mă invoca să mențin formația. Ne-am prezentat la festivalurile locale și naționale, luând premii de fiecare dată. Am început să organizăm turnee în țară, eram prezenți la fiecare festival cultural. În anii 1983, 1985, 1987 și 1989 ni s-a acordat premiul I. la edițiile festivalelor naționale Cântarea României.

Aveam 20-25 de concerte anual, fiecare cu mare succces. Din 1985 pregătirea instrumentiștilor îmi revenea în exclusivitate. Orele de vioară și de suflători au fost ținute în cercurile de muzică din fosta Casa Pionierilor. Revoluția din 1989 ne-a adus posibilități noi, ne-a adus posibilitatea turneelor în străinătate. Filarmonica de copii se prezenta cu mare succes la Budapesta, Viena, Bratislava.

      

Scopul înființării? Știu că lumea se așteaptă la un răspuns bombastic. Să știți că scopul era unul simplu: să-i învăț pe copii cât mai multe cântece populare, să-i educ în scopul intonației cât mai curate și să însușească tehnicile de a cânta la vreun instrument. Filarmonica de Copii s-a înființat din simplul motiv ca elevii claselor V-VIII să aibă o pregătire muzicală adecvată...

– Cine poate fi membru în această instituție, cum se recrutează micii muzicieni, când se desfășoară probele?

– Lângă orchestra de 40 de muzicanți, ansamblul este întregit de un cor de copii de 100 de persoane, ce prezintă un tablou atractiv atât la vedere, cât și din punct de vedere muzical. Inițial (anul 1982) corul era format doar din elevii Școlii Generale Mártonffi János, dar această omogenitate astăzi s-a schimbat, întrucât efectivul școlii a scăzut brusc, actualmente la orele de cor participând doar 50-60 de elevi. Filarmonica având o popularitate crescută, au început să frecventeze activitățile corale și copii din alte două școli și elevii liceali din împrejurimi. Astfel am menținut efectivul corului, de 100 de persoane.

Repetițiile de cor pentru copii proveniți din Căpâlnița și Vlăhița, împreună cu elevii liceali se țin o dată pe săptămână în cadrul activității Clubului Elevilor. Piesele studiate separat le asamblez lunar, sau de mai multe ori, dacă nevoia o cere. În aceste ocazii se întâlnesc coriștii de diferite vârste, din diferite școli, se împrietenesc, alcătuind grupări pe baza vârstei sau a legăturilor familiale ori culturale.



În timpul repetițiilor copiii stau strânși unul lângă altul, masați, tot ansamblul având dimensiunea de 2x8 metri, cărui fapt se datorează fenomenul inducțional. Cântând unul în urechea celuilalt, devin tot mai curajoși, cântă tot mai curat, prin producțiile lor provoacă sonorități extraordinare…

– Vioara este un instrument popular în Vlăhița…

– Așa este… În Vlăhița de-a lungul anilor multe familii și-au procurat viori. Aproximativ 120 de viori există în posesia celor cu înclinație muzicală. Astfel copilul din respectiva familie este trimis la ore, din acea simplă cauză, „să nu stea de pomană instrumentul scump”. Pe urma înscrierii copilului la cercul de muzică din Clubul Elevilor îl dotăm cu un instrument corespunzător mărimii degetelor. Vioara de 2/4 sau 3/4 de obicei e împrumutată din stocul de instrumente al Fundației sau al Clubului. Studiul viorii se face după o metodică proprie lucrând simultan cu doi, trei sau mai mulți copii. Practic lecțiile se desfășoară astfel: exercițiile de încălzire și gamele sunt cântate împreună. Partea teoretică legată de formarea deprinderilor tehnice se face la fel.

     

După ce s-au făcut aceste exerciții de încălzire și game, copii interpretează la vioară scurte canoane pe două sau trei voci. Aceasta îi ajută pe instrumentiști să-și formeze deprinderile de a cânta în ansamblu, să nu se concentreze doar la propria lor stimă, ci să-i asculte și pe ceilalți parteneri („Cu o ureche trebuie să-ți asculți propriul instrument iar cu cealaltă pe cele ale vecinilor”). După ce copii au urmat aceste cursuri de vioară timp de un an sau un an și jumătate, ei automat sunt acceptați la concursul de admitere în orchestră la vioara a treia. În general, din patru candidați reușesc trei. Copilul rămas pe dinafară este încurajat să muncească în continuare cu mai multă sârguință pentru a ajunge la o stăpânire mai bună a instrumentului.

– Cum se selectează instrumentiștii?

– Orchestra simfonică din Vlăhița, compusă din 40 de membri are sediul și sala de repetiții în Clubul Copiilor din Vlăhița. Selectarea instrumentiștilor pentru orchestră se face prin concurs de admitere, care anual se ține în 1 octombrie. Se stabilesc locurile vacante în orchestră și în cor, se fac înscrierile la „admitere”. Din juriul examenului fac parte cei mai vârstnici și cei mai bine pregătiți membrii ai orchestrei, dintre care rolul de președinte revine concert-maestrului. Există patru probe.



Prima constă în intonarea gamei din cele cunoscute, gamă aleasă de președintele comisiei. Proba a doua presupune interpretarea unui studiu din note. Urmează piesa de examen memorizată, după care se cere citirea unui fragment muzical la prima vista până la o alterație. Uneori se pun și întrebări referitoare la măsură, gamă, agogică sau alte elemente legate de teoria muzicii. Membrii juriului dau note, fac comparații între concurenți, discută impresiile cu dirijorul după care afișează rezultatele. Copii care au reușit să treacă examenul, se prezintă la repetiții săptămânale, repartizânduli-se locul și pupitrul unde vor sta. La secția de arcuși membrii mai vechi avansează la primele pupitre, ocupând locurile celor care au ieșit, au părăsit orchestra (studenți, se angajează la muncă, etc.).

– Ce înseamnă pentru acești copii turneele interne sau internaționale?

– Turneele și concursurile au mai multe scopuri. Aceste deplasări sunt mult agreate de copii. În timpul turneelor, copii ajung în locuri unde cu propriile eforturi s-ar putea să nu fi ajuns niciodată. Și nu trebuie uitat nici faptul, că pentru a partcipa la aceste turnee, copii au o contribuție materială minimă. Foarte mulți copii au intrat în ansamblu pentru simplul motiv de a putea călători. O altă parte pozitivă a turneelor este că, în cadrul acestora, copii își pot demonstra abilitățile. Le face plăcere ca ceea ce au învățat și știu să arate și străinilor, nu numai părinților și cunoscuților. Datorită turneelor s-au ivit și participări la concursuri, de unde formația s-a întors cu diplome și laude. Micii filarmoniști pe lângă educația muzicală au fost educați și în alte domenii.



De-a lungul turneelor, copii obțin puncte roșii și negre. În fiecare zi se fac controale privind curățenia, ordinea și disciplina. Este controlat mereu comportamentul colegial sau cu persoanele întâlnite în cursul turneului. Se câștigă punct dacă îi ajută pe cei mici, dacă face curățenia în autobus sau în dormitoare iar pentru comportament neadecvat, înjurături, neascultare, nepunctualitate și altele primesc puncte negre. Mulți aici se întâlnesc pentru prima dată cu „viața de societate”, fiind nevoiți să se acomodeze unul cu altul.

      

– Cum se explică faptul că această filarmonică de copii este cunoscută poate mai mult în Austria, Elveția, Germania, Ungaria, decât în Iași, Galați, Craiova?

– În cei 33 de ani de existență au fost nenumărate momente când așa am simțit, că Filarmonica de Copii din Vlăhița a devenit un brand nu numai al Ținutului Secuiesc, ci și a României. Și în anii socialismului și în anii 90 am fost ajutați și încurajați de multe instituții ale statului. Vacanța noastră de la malul mării românești din anul 1999 și acum se simte în vocabularul copiilor. Să nu uităm că acești copii nu au unde să vorbească limba română, ei numai la orele de limba și literatura română se întâlnesc cu limba statului…

       

Din păcate trebuie să vă spun, că de la aderarea la UE, interesul instituțiilor de stat a scăzut pentru activitatea nostră. Am ajuns la concluzia, că este mai ușor să organizăm un turneu în Zurich sau Bruxelles, decât la Iași, Craiova… Deși copii ar vrea foarte mult să cunoască aceste locuri din România… Și să nu vorbim de oportunitatea de a exersa limba română, deoarece aceste turnee interne sunt totodată și adevărate cursuri de limba română pentru coriști…















Sus