Marţi, 21 Noiembrie 2017
Marţi, 21 Noiembrie 2017


Kontakt / Gând bun pentru dialog

Simt nevoia să scriu un text, „de minte și inimă” în același timp, pentru inițiatorii acestui portal, dar nu-mi găsesc cele mai potrivite cuvinte. Iar cuvintele sunt importante, fiindcă pot răni mai rău decât palmele sau pumnii! Lucrurile sunt aparent simple: România și Ungaria sunt două țări vecine, prima locuită în proporție de aproape 90% de români (de aceea se cheamă România!), iar cealaltă locuită în proporție și mai mare de maghiari (unguri), de aceea se cheamă Magyarország (Țara Maghiară) sau Ungaria; datorită geografiei și istoriei (în sens generic), în Ungaria trăiesc și români, iar în România trăiesc și (mulți) maghiari. Totul pare simplu, dar este, în fapt, așa de complicat. Fiindcă vrem noi – și mai ales oamenii politici – să fie complicat și, uneori, tensionat.

Mai întâi, îmi place la nebunie ideea portalului!

Cred că multe dintre relele lumii se nasc din prejudecăți și din ignoranță, adică din lipsa dialogului și a cunoașterii directe. Suntem meniți de soartă să trăim împreună, de aceea trebuie să ne cunoaștem unii pe alții, de la limbă, credință și cultură până la tradiții, obiceiuri și idealuri.

Prețuirea propriilor valori – dacă este făcută fără dispreț și ură față de celălalt – nu poate să aducă decât bine. Maghiarii au propriile valori istorice, iar românii le au pe ale lor, însă sunt surprinzător de multe aspecte comune, de la vorbă până la faptă, de la cântece și dansuri până la mâncăruri. Unele reacții ale oamenilor și chiar ale grupurilor de oameni pot fi umorale, venite din sentimente abrupte și preformate, dar există profunzimi nebănuite, pe care le ignorăm cu știință sau fără. Ce important ar fi să ne cunoaștem mai bine!

Câți români știu ce au scris Petőfi și cu Ady,

câți maghiari știu ce sunt „Sărmanul Dionis” sau „Dăscălița”? Haideți să ne cunoaștem mai bine, pornind de la respectul reciproc, mai întâi al celor două țări vecine de care vorbeam, apoi al culturilor lor, al creațiilor, al valorilor…



Și, firește, este nevoie de respectul românilor din România față de comunitatea maghiară din România și invers, al comunității maghiare din România față de poporul român. Pare simplu, dar nu este! Dialogul promovat de portalul acesta poate însă să ne dea speranțe!

Nu ne vom iubi poate dintr-o dată, nu o să avem aceleași sărbători și nici nu ne vom preaslăvi reciproc eroii, dar măcar vom înțelege mai bine cine suntem, cum ne raportăm la lume și de ce trebuie să avem cu toții un loc sub soare. Altminteri, riscăm să intrăm în „somnul rațiunii”, iar acesta, cum se știe demult, „naște monștri”.

Cluj-Napoca, la 26 octombrie 2014                                               


Ioan-Aurel Pop


Rectorul Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca








Sus