Miercuri, 26 Iunie 2019
Miercuri, 26 Iunie 2019


Kontakt / Maghiarii din Cluj/Kolozsvár așteaptă sentința în cazul tăblițelor bilingve

Maghiarii din Cluj/Kolozsvár așteaptă sentința în cazul tăblițelor bilingve

Către
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Subscrisa ASOCIAȚIA MINORITY RIGHTS EGYESÜLET, cu sediul în municipiul Cluj-Napoca,  județul Cluj, în calitate de reclamantă, prin avocat Szőcs Sándor Attila, cu sediul profesional în Cluj-Napoca, calea Dorobanților, nr.5, ap.3,

chemând în judecată pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA, cu sediul în Cluj-Napoca, strada Moților, nr. 1-3, județul Cluj,
cu respect Vă înaintăm prezenta:

CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ,
rugându-vă ca prin sentința ce o veți pronunța să obligați pârâtul:

- la instalarea indicatoarelor oficiale toponimice de delimitare a municipiului Cluj-Napoca trilingve, în limba română, în limba maghiară și în limba germană, cu inscripțiile „CLUJ-NAPOCA”,”KOLOZSVÁR”,”KLAUSENBURG”, sau
- la instalarea indicatoarelor oficiale toponimice de delimitare a municipiului Cluj-Napoca bilingve, în limba română și în limba maghiară, cu inscripțiile „CLUJ-NAPOCA”,”KOLOZSVÁR”
- la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

PENTRU URMĂTOARELE MOTIVE:

1.În conformitate cu Legea 215/2001, în localitățile în care ponderea unei minorități depășește 20%, în mod obligatoriu se va afișa denumirea localității și în limba acelei minorități. Atunci când a apărut Legea 215/2001 erau în vigoare datele oficiale ale recensământului din 1992. Conform acelui recensământ, minoritatea maghiară avea o pondere de 23% din populația orașului.

Pentru a nu exista dubii și pentru corecta executare a legii, Guvernul României a adoptat H.G. nr.1206/2001, care conține o listă concretă a localităților vizate. Pe aceea listă figurează și „CLUJ-NAPOCA-KOLOZSVÁR”.




Pentru evitarea oricăror interpretări echivoce, care s-ar putea datora unor modificări în ponderea populației localităților vizate, datorate distanței de zece ani față de recensământul la care se raportează Legea 215/2001 sau chiar de la apariția acesteia și până la executarea dispozițiilor ei, această lege, în articolul 131 prevede, că dispozițiile legii (art.76) sunt obligatorii și în ipoteza în care ponderea minorității vizate între timp a scăzut sub 20%.
În concluzie, chiar dacă în prezent, ponderea minorității maghiare în municipiul Cluj-Napoca este sub 16%, se impune amplasarea plăcuțelor solicitate de noi, datorită unor dispoziții legale concrete și imperative.

2. Convenția Cadru de Protecție a Minorităților încheiată la Strasbourg și ratificată de România, prin Legea 33/1995, prevede că inscripțiile bilingve de delimitare a localităților sunt obligatorii în situațiile în care:

a.) minoritatea vizată are un număr însemnat de locuitori în localitatea respectivă;
b.) este tradițională, a lăsat semne culturale vizibile, adică valori culturale;
c.) există o cerere suficientă.

Credem că un număr actual de cca. 50.000 de locuitori maghiari este o cifră suficientă care să justifice realizarea dreptului pretins prin prezenta cerere.

În ceea ce privește litera b., în sensul de minoritate tradițională, cred că nici nu se pune problema discutării acestei chestiuni, deoarece maghiarii erau prezenți încă de la momentul fondării Clujului ca localitate.

Cât despre valorile culturale lăsate de maghiari, ele sunt atât de evidente, încât sunt de notorietate publică locală sau chiar internațională. Biserica Romano-Catolică ”Sfântul Mihail” (Szent Mihály Templom) din centrul Clujului, Biserica Reformată de pe strada Kogâlniceanu, Cimitirul Hazsongárd sunt doar câteva exemple elocvente și cât se poate de vizibile.

Refuzul cererii noastre ar reprezenta totodată negarea acestor valori. O asemenea intoleranță care s-ar putea exprima astfel, ar putea afecta grav sentimentele maghiarilor din orașul nostru. Relațiile interetnice din Cluj sunt bune. Căsătoriile mixte sunt numeroase, la fel ca relațiile de prietenie individuale dintre români și maghiari. Tensiunile interetnice sunt nesemnificative. În concluzie, respingerea cererii noastre ar conduce la o indignare și în rândul românilor, mai ales în cercurile intelectuale ale societății civile.




Cele trei condiții mai sus arătate nu sunt cumulative. De aceea, considerăm că și sașii, care cândva au trăit în număr însemnat în orașul nostru ar merita inscripția: ”Klausenburg”
Cererea adresată Primarului Municipiului Cluj-Napoca, servind ca procedură prealabilă, reprezintă totodată justificare a interesului comunității maghiare din Cluj în sensul onorării ei.

3. Dispozițiile art.131 raportate la art.76 din Legea 215/2001, se coroborează cu Convenția-cadru din 1995, de la Strasbourg. Care ar fi soluția dacă ele nu ar exista ca norme imperative?

Credem, că și în lipsa lor s-ar impune onorarea cererii noastre, nu numai din considerente morale, ci și din motive juridice clare. Așadar, obligativitatea afișării în mai multe limbi a denumirii localității este obligatorie acolo unde ponderea unei minorități depășește 20%. Însă, o pondere sub acest prag nu înseamnă o interdicție a afișării bilingve. O solicitare din partea minorității a cărei pondere nu depășește 20% nu poate fi refuzată, decât dacă este vorba de un număr extrem de redus de locuitori. De exemplu, dacă Clujul ar avea un număr de 5, sau chiar 500 de locuitori maghiari, atunci solicitarea noastră, deși ar fi justificată, ar putea apărea ca un abuz de drept.

În condițiile în care peste pragul de 20% este obligatorie afișarea numelui localității și în limba minorității ce a depășit această pondere, înseamnă că sub acest prag se poate afișa. Refuzul unei asemenea cereri în privința unui număr mare de locuitori este un abuz grav. Așa cum am mai arătat, Clujul are 50.000 de locuitori de etnie maghiară. Numai în județul nostru există trei municipii (nu orașe) unde numărul total de locuitori nu atinge această cifră.

Sunt multe localități în care ponderea unor minorități naționale, fiecare în parte, nu atinge nici pragul de 5%, totuși se afișează pe indicatoare oficiale denumirea localității în mai multe limbi. Un exemplu elocvent este municipiul Timișoara, unde există indicatoare în cinci limbi. Iar timișorenii, cu toții, sunt mândrii de acest lucru.

Prin raportare la comunitățile maghiare din orașele mai sus amintite, se poate constata o discriminare a comunității maghiare clujene, prin gestul refuzării afișării denumirii în limba maternă a membrilor acestei comunități.

Avându-se însă în vedere cele invocate mai sus, la punctul 1, adică dispozițiile imperative ale articolelor 76 și 131 din Legea 215/2001, argumentele sub acest punct servesc ca o interpretare a fortiori ratione a problemei deduse judecății.

4.În fine, dar nu în ultimul rând, se impune amplasarea tăblițelor și pentru că, potrivit Tratatului de înțelegere, cooperare și buna vecinătate dintre România și Republica Ungară, semnat la Timișoara la 16 septembrie 1996, ratificat de Legea nr. 113/1996, părțile se obligă să asigure reciproc cele mai favorabile drepturi minorităților. Altfel spus, dacă în Ungaria intervine o lărgire a drepturilor minorității române, atunci și autoritățile române vor asigura aceeași facilitate comunităților aparținând minorităților naționale.

Vorbind la modul concret în Republica Ungară, în Legea CLXXIX din 2011 privitor la drepturile minorităților se prevede că: „în cazul în care într-o localitate sau așezare conform recensământului, procentul unei naționalități atinge 10%, autoritatea locală și primăria, la solicitarea autorității de autoguvernare al minorității naționale din localitatea respectivă, care se află în subordinea ei, are obligația de a asigura: (lit.d.) Plăcuțe care indică denumirea străzilor și a localităților, pe lângă formularea și scrierea în limba maghiară, trebuie să cuprindă și denumirile tradiționale în limba naționalităților respective”.

Referitor la tratatele internaționale mai sus invocate, la valoarea imperativă a dispozițiilor acestora, amintim și dispozițiile Constituției României în ce privește forța juridică a acestora, cu privire la problemele privind drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

SUB ASPECTUL CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV, CA PROCEDURĂ ȘI MATERIE:

a.Cererea de amplasare a indicatoarelor bilingve sau trilingve s-a depus la pârâtă în data de 11.02. 2015. Deși au trecut mai mult de 30 de zile, nu am primit nici un răspuns. Prin cererea din data de 11.02.2015 considerăm că procedura prealabilă obligatorie a fost efectuată.
b. Lipsa răspunsului Primăriei este echivalentă cu un refuz al onorării cererii de procedură prealabilă. Acest refuz echivalează cu un exces de putere, exces de putere la carese referă art2, lit.n din Legea 554/2004.



La aprecierea acestei chestiuni (cea a excesului de putere), trebuie avut în vedere faptul că există o Hotărâre a Consiliului Local Cluj-Napoca, HCL nr.99/2002. Această hotărâre trebuia pusă în executare tocmai de către pârât, adică de primar.

După cum se poate constata suntem nu numai în fața ignorării unei cereri venite din partea asociației pârâte, cerere legal întemeiată, ci în fața ignorării chiar a unei hotărâri al consiliului local. Asemenea hotărâri, respectiv executarea lor este obligatorie, chiar dacă primarul nu este de acord cu ele.

Anexăm: împuternicirea avocațială, extras din statutul asociației reclamante (referitoare la scop și obiectul de activitate), cererea adresată pârâtei, ca procedură prealabilă.

În drept: Legea contenciosului administrativ, nr.554/2004, art.194 din Codul de procedură civilă, art. 131 și 76 din Legea nr.215/2001,

Cu stimă:
ASOCIAȚIA MINORITY RIGHTS EGYESÜLET, prin av.








Sus