Sâmbătă, 25 Noiembrie 2017
Sâmbătă, 25 Noiembrie 2017


Kontakt / Castelul din Gilău care mereu se întoarce

Castelul din Gilău care mereu se întoarce

Cumpărarea castelului de la Gilău de către investitorul Nagy Elek de la descendenții familiei nobiliare Bánffy-Barcsay pare la prima vedere o simplă afacere reciproc avantajoasă. La o analiză mai serioasă însă – luând în vedere dezvoltarea spectaculoasă a societății maghiare din Cluj – putem să spunem că asistăm la o reușită colectivă a acestei societăți.

Explicația e una simplă: dacă societatea maghiară din Cluj nu ar fi ales acest drum intercultural modern pentru a-și păstra puterea de regenerare identitară, nici investitorii nu ar fi vrut să cumpere acest castel. Atragerea investitorului Nagy Elek – fiul scriitorului Méhes György – nu a fost un eveniment întâmplător.



                                            Cu fața spre viitor - Castelul din Gilău, 2015


Tinerii scriitori maghiari – noua generație – de două decenii au adoptat strategia multiculturală, creând legături stabile și sincere cu colegii români. Acest statut liberal al acestor scriitori tineri a tras mult la cântar în fenomenul legăturilor complexe dintre literatură și manegamentul financiar, născundu-se astfel cercuri literare maghiare multiculturale care au început să se bucure de o susținere seriosă din partea mediului de afaceri.

Acest mediu multicultural maghiar a dat naștere la o atmosferă propice pentru investiții în cultură – investiții care sunt altminteri foarte rare, fiind considerate riscante și cu orizonturi înguste din punct de vedere al profitului.



                                   Cu fața spre cer - Castelul din Gilău, 2015

Faima Teatrului Maghiar, a Operei Maghiare, a Filarmonicii, a UBB-ului multicultural – și cu reale deschideri spre lumea modernă –, a instituțiilor culturale maghiare, a societății civile maghiare (vezi gruparea PONT și câștigarea titlului de Cluj – Capitală Culturală Europeană a Tineretului 2015) au influențat pozitiv viziunea acelor investitori, care sunt legați într-un fel sau altul de cultură.

Ca să vedem cam la ce nivel stăteau lucrurile atunci când instituțiile statului – înainte de revendicare – au încercat să obțină fonduri pentru restaurarea castelului, vă redau o porțiune dintr-un interviu apărut în Ziua de Cluj din 2007 întitulat Moartea castelului din Gilău:



                                  Cu fața spre vizitatori - Castelul din Gilău, 2015

„O evaluare din 2005 a conducerii Regiei nota un necesar de 1,5 miliarde de lei vechi numai pentru reparații de strictă necesitate. Pentru păstrarea obiectivului în proprietatea publică a județului, Berche a propus un parteneriat public-privat între CJ și o persoană fizică sau juridică, mai exact concesionarea pe termen lung celor interesați în realizarea unui Centru Zonal de Pregătire și Perfecționare a cadrelor din administrația publică (inclusiv spații de cazare și centru de conferințe) și un centru de recuperare antidrog.




                                   Cu fața spre aceia, care au lăsat în paragină Castelul din Gilău

Cu altă ocazie, în 2005, Ioan Berche a trimis o adresă către șapte bănci puternice, în care a menționat: “Castel construit ca reședință nobiliară, pe plan rectangular, care prezintă caracteristicile arhitecturii Renașterii din Transilvania, cu curte interioară și parc dendrologic. Castelul ar putea prezenta facilități pentru organizarea de întruniri, simpozioane, conferințe etc, iar în parc se pot organiza diverse activități recreative. Pentru întreținerea și modernizarea castelului sunt necesare fonduri pe care Regia nu le deține”.




                      Cu fața spre... trecutul liniștit - Castelul din Gilău, înainte de comunism

Acest proiect s-a înfundat, din mai multe motive. În primul rând parteneriatul propus de inițiatori era perimat, iar scopul în sine – de a realiza dintr-un castel maghiar istoric un Centru Zonal de Pregătire și Perfecționare a cadrelor din administrația publică” – nu prea i se părea nici unui investitor privat o afacere extraordinară...

Cu alte cuvinte: castelul și-a întors spatele.

Și iată, anul 2014 a adus cu el și marea noutate: proprietarul nou, Barcsay Tamás a vândut castelul numit de ziarul respectiv „castel mort” unui investitor maghiar legat sentimental și de istoria castelului și de cultură în sine.



                            Cu fața spre parc... Cu spatele la intrare... Castelul din Gilău, 2015

Un proprietar adecvat pentru o investiție adecvată. Rar așa ceva în România de azi.
                                                                      
                                                                              ***

Imediat după tranzacție au început lucrările de prospecție a stării clădirii. Istorici ai artei, arheologi, organizații civile maghiare au început să se apuce de „lucrările de renaștere” ale castelului. Săpături, descoperiri, planuri... Cercetări menite să stabilească etapele de construire a castelului.



                                        Cu spatele la pereți - Castelul din Gilău,2015


Au apărut primele proiecte de popularizare a castelui și a parcului său.

S-a pus într-un mod profesional în lumina reflectoarelor reala atracție a castelului: fostul castel regal, mai târziu princiar din Gilău, o fortificație cu caractere renascentiste care pentru maghiari are o deosebită importanță sentimentală, deoarece aici s-au desfășurat mai multe tratative în perioada „post-Mohács” care încercau să clarifice relațiile dintre cele două Ungarii rămase libere, Ungaria Habsburgică și Transilvania cu Partium regni Hungariae.



                                             La poalele Castelului din Gilău - 2015


Castelul are legături strânse și cu literature maghiară, deorece cel mai popular roman al maghiarilor de pretutindeni, Stelele din Eger are cel puțin două evenimente care se leagă de castel. Primul este scena simpaticilor îndrăgostiți Bornemissza Gergely și Cecey Éva, care se întîlnesc aici, cealalaltă se leagă de fiul lor, Jancsi (conducătorul de oști al regelui polonez Báthory István: Bornemissza János), care – dincolo de fantezia autorului – aici și-a găsit moartea tragică, trupul lui decapitat (1594) odihnindu-se în subsolul fostului grajd.
                                                                   
                                                                          ***

În aceste zile maghiarii din Cluj au fost invitați de Fundația Traditio Transylvanica – o fundație înființată de proprietar pentru a valorifica potențialul istoric al imobilului și al parcului înconjurător (care include și vestigiile castrului roman din Gilău). A fost o întâlnire plăcută cu castelul eliberat” – retrocedat –, care se găsește în toiul lucrărilor de reamenajare.



Organizatorii au pregătit vizitatorilor un festival întreg.

Pentru copii mici activități manuale tradiționale, pentru cei măricei activități caracteristice epocii medievale: îl puteau ajuta pe fierarul din atelierul de fierărie, puteau trage cu arcul, vedeau cum era mânuită sabia – doi tineri îmbrăcați în haine de epocă se duelau cu spor –, puteau să-și bage capul în butuci (ca pe vremuri iobagii pedepsiți).



                                     Tinerele ghide, și tineretul... dornic de a cunoaște

După ani și ani a apărut în fine ghidarea turistică, realizată de tineri istorici de artă, având mare succes în rândul vizitatorilor (mai ales a copiilor, care au fost prezenți în număr impresionant la festival).

Parcul castelului a reânviat. Lupte cavalerești, săgeți zburând din arcuri, concurs gastronomic, prezentare de carte legată de tematică, frigerea unui vițel, servirea mesei pe bază de concurs și tichete, foc de tabără, concert EDDA...



                                   Cu fața spre bastion - Castelul din Gilău, 2015

Reînvierea castelului de la Gilău este urmărită de maghiarii din Cluj și din apropierea orașului cu sufletul la gură.

Se va începe cu înființarea unui parc de aventură istorică... Se va înființa un muzeu și un mic hotel, în parc se vor desfășura festivaluri „de tip occidental”, cu caracter informativ și educativ. Parcul dendrologic va fi reevaluat (în fine!) și potanțialul său ecologic va fi fructificat în așa fel, încât acest loc ascuns până acum de lume, sortit uitării să redevină ceea ce a fost.



                                                                    Cu ochii pe țintă...

Un castel care mereu se întoarce.

Se întoarce în trecut, evocând-o pe regina Isabella, pe Martinuzzi... Familiile nobiliare Báthory, Kamuthi, Bánffy, Barcsay, Rákóczi... Se întoarce în aceași timp cu fața spre aceia, care vor să facă ceva pentru ocrotirea și salvarea patrimoniului cultural transilvan.



                                                     Cu fața spre pământ. Între butuci...

Se întoarce spre aceia, care vor ca tînăra generație să fie educată sub egida iubirii castelelor și parcurilor acestora, a istoriei, a voluntariatului, a activității civile – a responsabilității.










Sus