Marţi, 21 Noiembrie 2017
Marţi, 21 Noiembrie 2017


Kontakt / Károly Zágonyi – eroul Americii

Károly Zágonyi – eroul Americii

Până nu demult s-a crezut că Károly Zágonyi (în America cunoscut cu numele de Charles Zágonyi) s-a născut la Satu Mare.

În a doua jumătate a anilor ’90, devotatul istoric și arhivist băimărean, Béla Balogh a descoperit că de fapt luptătorul pașoptist a văzut lumina zilei în localitatea Seini (Szinérváralja, localitate actualmente situată pe teritoriul județului Maramureș), și nu în Satu Mare, cum se credea inițial.

De aici până la recunoașterea oficială a acestei personalități de seamă de către comunitatea seiniană a fost doar un pas. Mândri de această descoperire, în 14. martie 1999. comunitatea maghiară din orășel a dezvelit în cimitirul reformat din localitate un monument din lemn sculptat (realizat de către un meșter al locului, pe nume Oláh Gábor) în memoria celui care a adus faimă Seiniului nu numai în Europa, ci și în America.

De atunci, comunitatea locală maghiară sărbătorește aniversarea declanșării revoluției maghiare din 1848-49 în fața acestui monument.

Cine a fost de fapt Károly Zágonyi, omul care a luptat în mai bine de 20 de bătălii ale revoluției de la 1848-49, iar mai apoi – datorită curajului de care a dat dovadă în timpul luptelor dintre nordiști și sudiști – a ajuns să fie supranumit erou al Americii?

Familia lui se trăgea din Zágon (Zagon – județul Covasna), localitatea natală a scriitorului Mikes Kelemen, de unde se presupune că tatăl eroului, Imre Zágonyi a ajuns pe aceste meleaguri pe la mijlocul secolului al XVIII-lea. Cel mai probabil familia s-a stabilit la Seini în toamna anului 1821. Știm cu certitudine că în luna martie a anului următor reprezentantul local al moșierului (uradalmi helytartó), Imre Zágonyi a botezat un copil la biserica reformată din localitate.

Károly Zágonyi s-a născut la Seini în data de 19. octombrie 1822*. Abia împlinise doi ani, când își pierduse mama, și – împreună cu sora mai mare, Zsuzsanna – ajunge să fie întreținut de familie. Mai întâi studiază la Seini, iar pe urmă, din septembrie 1833, la renumitul Liceu Reformat din Sighetu Marmației.

În 1834 încă îl găsim ca elev al liceului din Sighet, dar mai târziu, din motive încă neelucidate de către istorici, își întrerupe studiile.

De la această dată și până în vara anului 1848 nimic cert nu se știe despre el.

Ceea ce se poate afirma cu certitudine este doar că în lunile care au precedat izbucnirea revoluției, cât și în cele de după revoluție, Károly Zágonyi a trăit pe una dintre moșiile sătmărene.

Acest lucru este confirmat de către cercetările recente ale lui László Kónya și Pál Danku, care au găsit în documentele vremii numele caporalului Zágonyi, el fiind amintit la data de 15. septembrie 1848. printre soldații companiei naționale de călăreți voluntari, în fruntea căreia se afla căpitanul János Maróthy.

La început, Zágonyi a luptat în zona Chioarului, alături de comandantul Miklós Katona, iar mai târziu, din prima parte a lunii decembrie s-a înrolat de partea legendarului general Bem.

Până pe 2. februarie 1849. participă la numeroase lupte (Ciucea, Dej, Cluj, Beclean, Năsăud, Tihuța, Gănești, Sibiu, Slimnic, Ocna Sibiului, Sebeș, Orăștie și Vințu de Jos). În toiul luptelor, Zágonyi, devenit între timp locotenent major de cavalerie, s-a aflat chiar de două ori printre cei care au salvat în mod direct viața lui Bem.

Superioritatea numerică a trupelor austriece și rusești a dus la înnăbușirea revoluției, Zágonyi ajungând prizonier. Reușește totuși să evadeze chiar în ultima zi a anului 1849. Trecând munții înzăpeziți ai Bosniei, Serbiei și Bulgariei ajunge la Marea-Neagră, de unde cu ajutorul englezilor exilează în America pe un vas sub pavilion grecesc.

În America, pentru a-și putea duce traiul, lucrează ca zugrav, mai apoi ca și croitor și cântă în corul luptătorilor pentru libertate.



Între anii 1861-1866, în timpul războiului civil se înrolează ca voluntar de partea unioniștilor (nordiștilor). Ca o recunoaștere a virtuților sale militare, Zágonyi este avansat la gradul de maior în cadrul cavaleriei.

După un șir întreg de eșecuri ale armatei unioniste, datorită lui Zágonyi, aflat în fruntea unei oști formate din 200 (după alte surse 300) de soldați, nordiștii obțin la Springfield prima lor victorie pe 25. octombrie 1861, alungând armata numeric net superioară (de șapte ori mai mare) a sudiștilor. Această bătălie (reprezentată într-un relief din Capitoliu) a intrat în istoria lumii noi sub denumirea de ,,tăietura mortală a lui Zágonyi” (,,Zágonyi halálvágás”), sau ,,asaltul mortal de la Springfield” (,,springfieldi halálroham”).



Astfel a devenit Károly Zágonyi erou al Americii, iar la aniversarea a 100 de ani de la victoria din Springfield el ajunge să fie personajul central al festivităților de comemorare. Numele eroului a fost cântat în ode și alte opere literare, iar bătălia de la Springfield a fost imortalizată într-o mulțime de opere de artă, în special picturi. De exemplu, poezia cu titlul ,,Zágonyi”, scrisă de către George Henry Boker, a fost tradusă în anul 1915 și în limba maghiară de către Bakó Elemér:

GEORGE HENRY BOKER:

Zágonyi

(1861. október 25.)

Vakmerő testőrkapitány
Hadd zengjen rólad ének,
Hangom bár érdes és nem lágy,
S nem finom e mûvészet.
Hurráztam, míg berekedt torkom,
Dupontért, ki győzött Beauforton;
De itt egy hurrá néked!
Hallom sarkantyúd és kantárad,
Térdedet verő kardod,
Eremben a vér frissen árad,
Ahogyan száz huszárod
Szemem láttára szúr és vág
Ezer vad ellenségen át
Repülve, s Te az élen!
Puskatûz, pisztolyok ropognak,
– csak Neked adott díszlövések –
Hullnak, tapodnak, lőnek, vágnak,
Kardok előtt nyílnak a rések;
Újabb csapások, – és már széles
Az út és – istenek! – be fényes
Rohamba mentek véled!
Nem volt testőr, ki nem merész,
Ki állna, vagy megfutna,
Véres sarkantyú, biztos kéz,
Csak rohannak az útra,
Hol csákód tolla röpdös és
Sérült, haldokló elenyész.
De mennek mind utánad!
Így hát, testőrkapitányom,
Hadd ürítsem Rád kelyhem,
Tábornoki csillagod lássam
Válladon, hősöm, melyben
Ott ragyogjon jókedvünk is, ha
Csapatod élén mégy rohamra,
A halálba vagy győzni.

Astăzi, la Seini, în localitatea natală a eroului doar acel monument sculptat evocat la început poartă amintirea lui Zágonyi, în timp ce în America – pe lângă reprezentarea din Capitoliul din Washington –, la Springfield (și nu numai) instituții de învățământ superior, alte instituții și străzi poartă numele eroului Americii.
 

*Articolul a fost scris pe baza datelor prezentate în volumul ,,Szinérváralja – A héthegyû város” (,,Seini – Orașul celor șapte coline”), monografie ce va fi lansată la Seini pe data de 16. octombrie 2015.




Sus