Luni, 25 Martie 2019
Luni, 25 Martie 2019


Kontakt / Steagomania

Steagomania

În ultima vreme face ravagii pe meleagurile ardelenești-secuiești un virus care poate fi numit steagomanie. Autoritățile locale și instituțiile deconcentrate se cramponează în continuare într-o luptă oarbă și ineptă a simbolurilor prin care fiecare dorește să dovedească celuilalt cine-i stăpânul. Acest mod păgubos de autoidentificare față de o comunitate etnică, sau deopotrivă față de instituțiile statului, nu aduce nimic bun.

Este important ca fiecare comunitate etnică să-și poate exprima și trăi liber identitatea națională, indiferent dacă aceasta coincide cu cea a majorității sau nu. S-a avansat mult în România pe acest plan, însă de o vreme încoace instituțiile statului român, presa română fac că nu înțeleg de ce își arborează secuii propriul steag, de ce cântă imnul lor național, iar unii nu înțeleg în continuare, de ce vor maghiarii să învețe pe propria limbă, pe care o mai și vorbesc în spațiul public.



De cealaltă parte maghiarii, văzând că lor nu li se cuvine ceea ce un majoritar etnic poate să facă liniștit, adică să-și trăiască liber identitate națională, și ei se inflamează într-un mod prostesc. De aici până la etalarea jocului de cine face cel mai mare și frumos steag, este doar un pas.

Și din păcate din ce în ce mai mulți intră în horă, inclusiv miniștri sau viceprim-ministrul, nemaivorbind de autoritățile deconcentrate. Steagomania a cuprins și alte zone ale Ardealului, de exemplu în județul Mureș și Cluj putem vedea steaguri tricolore de mari dimensiuni arborate recent pe lângă drumuri naționale, care exprimă mai degrabă opulență primitivă decât patriotism.

În toată această poveste se uită faptul că patriotismul ar trebui să însemne a face ceva util și bun pentru comunitatea în care trăiești, să perseverezi într-un anumit domeniu. Să ai performanță profesională sau academică, să ai rezultate bune în sport, în afaceri, în artă, în educație, în cercetare, și nu în utlimul rând, să fim buni unul cu celălalt.

Acesta ar trebui să fie preocuparea cea mai importantă a tuturor în Secuime și în Ardeal, nu inflamarea spiritelor printr-un joc perfid și steril al simbolurilor naționale, din care nimeni nu are de câștigat.



Așa fac oamenii înțelepți, care nu vor neapărat să stăpânească, ci vor să conviețuiască. La primăria din Solotvino (Transcarpatia) flutură alături steagurile ucrainienilor, românilor și maghiarilor. 

Și românii, și maghiarii sunt încă prea frământați de spaimele naționaliste privind viitorul propriei națiuni. Acestea însă nu pot fi tratate cu steagomanie, ci dimpotrivă, aceasta doar accentuează fricile, făcându-ne și mai neîncrezători unul față de celălalt. Provocări economice și sociale există cu duiumul, în fața cărora ar trebui să ne unim forțele.

Altfel riscăm să ratăm construcția unui viitor comun viabil pe care-l tot sperăm de decenii.






Sus