Sâmbătă, 25 Noiembrie 2017
Sâmbătă, 25 Noiembrie 2017


Kontakt / Da! Klaus Johannis la Târgu-Mureș

Da! Klaus Johannis la Târgu-Mureș

Citesc articolului colegei noastre din Târgu-Mureș despre activitatea acelor civili maghiari care prin diferite metode încearcă să atenționeze autoritățile să respecte „legea 20 la sută”. Știu despre activitatea lor, știu că de multe ori acțiunile lor poartă amprenta nesupunerii civice, un fenomen – sau bine zis o stare de spirit – natural și sănătos în democrațiile consolidate.

Mă găsesc însă prima dată în situația de a mă consulta cu alți colegi – maghiari și români – despre oportunitatea publicării acestui articol pe Facebook (http://corbiialbi.ro/index.php/contact/400-bilingvism-destabilizator/). Desigur, nu e vorba de cenzură sau de informații false – nici vorbă.

Acest articol descrie o situație din orașul Târgu-Mureș, care nu numai că este împotriva legilor statului român – mă refer la nerespectarea „legii 20” de autorități – ci schițează și posibilitatea unei colaborări instituționale pentru a susține ilegalitatea.

Altfel nu se poate înțelege cum de o instituție atât serioasă, ca un Inspectorat Școlar Județean, nu a rezolvat nici până azi inscripționarea bilingvă din unitățile școlare? Nu este vorba de un an sau doi, ci de mulți ani. Nu se poate înțelege cum de a trecut aproape un deceniu și o bună parte a elevilor județului Mureș intră în școala lor cu sentimentul că învățătura, școala, cultura, civilizația, cuvântul dat și legea nu au o valoare clară în România. Se spune într-un fel și se face altfel.

Ai o lege care obligă instituțiile de stat să folosească inscripții bilingve, dar aceste instituții nu respectă legea din diferite motive.

Nerespectarea acestei legi irită de ani de zile aproape jumătate din populația municipiului Târgu-Mureș (maghiarii), devenind un focar de neliniște – și totuși nu se iau măsuri pentru aplicarea legii, ca o dată și pentru totdeauna să se termine cu această discuție.

Studiind de mult și într-un cadru independent relațiile româno-maghiare din Transilvania – „cursurile de master” le fac la moderările portalului (comentariile apărute la noi fiind preluate și de diferite grupări de sociologi) –, am învățat ca în aceste situații de conflict să mă pun obligatoriu în pielea celuilalt.

În cazul de față, punerea mea în pielea celuilalt arată în felul următor.

Ca român

observ zilnic că maghiarii de lângă mine sunt iritați că această lege nu se respectă. Înțeleg că ei vor ca sub inscripția de Director să fie și IGAZGATÓ nu numai pentru faptul că au dreptul la acest lucru prin „legea 20 la sută”, dar și pentru a arăta elevilor maghiari că merită să se înscrie la școli mixte, că acolo românii și maghiarii sunt egali, limba lor este egală. Într-o școală inscripționată bilingv, confortul identitar crește.

Eu, ca român, știu asta, și știu că pe mine, ca român, nu are cum să mă deranjeze aceste inscripții, mai ales că tot orașul e plin de texte de gen shop, shaker, outlet, catwalk, indoor... De ce exact inscripțiile maghiare (legale) m-ar deranja? La intrarea în județul Brașov scrie în mare: Isten hozta Brassó megyébe!, deși acest județ nu poate fi caracterizat ca o zonă bilingvă accentuată (exceptând unele comune-orășele). La intrarea în Brașov ai tabla: BRASSÓ. În comuna Tărlungel scrie RENDŐRSÉG (desigur alături de POLIȚIE).

Deci, ca român, văd că în jurul meu românii cu viziuni europene – vezi Consiliul Local și Județean Brașov – care încearcă să respecte nu numai legile scrise ale conviețuirii, ci și cele nescrise (în județ și oraș maghiarii fiind „sub 20 la sută” se putea spune, oameni buni, legea nu ne obligă să inscripționăm bilingv). Cu acest gest, brașovenii au „scăpat” în câteva minute de această „problemă”, și de ani buni s-au apucat să-și adune energiile pentru proiecte moderne care aduc locuri de muncă și schițează orizonturi.

Sau Sebeș Alba (jud.Alba), unde numărul sașilor este mult sub 20 la sută:



                                                                  Sebeș Alba (jud.Alba)

Deci eu, românul din Târgu Mureș, nu sunt deranjant să se aplice „legea 20”. Eu, românul din Târgu Mureș sunt de acord că legile nerespectate nu aduc nimic bun. Eu, românul din Târgu Mureș, nu sunt orbit de șovinism, nu sunt „antimaghiar”, nu sunt de acord cu aceia – puțini – care folosesc ura în loc de argumente.

Eu, românul din Târgu-Mureș, vreau ca orașul meu să fie un oraș liniștit, colorat, viu, cu locuri de muncă, cu români și maghiari care stau la masă vorbind când în maghiară, când în română. Eu, românul din Târgu Mureș, vreau să fiu târgumureșean adevărat, salutând pe Jancsi bácsi cu Jó napot Jancsi bácsi! fără să găsesc acest lucru ceva ieșit din comun.



Deci, oameni buni, știm cu toții că marea majoritate a românilor din Târgu Mureș gândesc astfel. Mă gândesc numai la cei cu care comunicăm aproape zilnic legat de treburile acestui portal. Vă mărturisesc, că eu încă nu am dat mâna cu un târgumureșean român șovin. Desigur, nimeni nu-i obligă pe români și maghiari să se pupe în stradă. Maghiarii „nu uită” că în câteva decenii orașul lor maghiar (capitala Regiunii Mureș Autonome Maghiare) s-a transformat într-un oraș majoritar românesc printr-o politică de omogenizare. Românii nu uită „alte probleme” ale maghiarilor.

În amândouă taberele sunt destui oameni subinformați, care primesc informații despre „tabăra cealaltă” dintr-o presă care este într-o criză morală fără precedent în România. (În România poți să apari pe un post de televiziune spunând absolut orice despre „conflictele româno-maghiare”. Nimeni nu te corectează, nimeni nu se autocorecteaza, important e rating-ul – o expresie englezească cu o trecere mult mai mare pe la noi decât inscripția IGAZGATÓ pe lângă – sau sub – cea de DIRECTOR.)

Astfel, nu e de mirare că în Târgu Mureș – ca și în toată Transilvania – despre multe lucruri care au apărut brusc pe ecrane ca „șocante”, va apărea cu timpul știrea, care explică altfel situația, însă această știre pertinentă nu mai are valoare de rating.

Ergo: românii din Târgu Mureș vor conviețuire pașnică, vor respectarea „ legii 20”, vor ca orașul lor să devină ceea ce a fost cândva: oază de cultură, de liniște – un oraș care nu vrea să fie metropolă, dar își menține mândru rolul de lider în regiune.

Dacă este însă așa – și se pare că da –, atunci cum se explică oare faptul că în Târgu Mureș se menține totuși această stare de psihoză a inscripțiilor? Românii vor respectarea legii (de ce nu ar dori?), vor și maghiarii, și totuși, totuși, după ani de zile de birocrație și iritări, începem un nou an școlar cu același gust amar: lipsesc inscripțiile bilingve în majoritatea școlilor.

Există o singură explicație. Această situație semipsihotică este susținută voit. Întrebarea este: de către cine? Cine are puterea în România să încurajeze instituții de stat să nu respecte legile țării?

Sunt întrebări la care o singură persoană poate da răspunsuri liniștitoare.



Un om politic care este stimat de români și maghiari deopotrivă. Un om care cunoaște atmosfera reală a multiculturalității, un pedagog care știe ce însemnă pentru elevi să vadă zilnic că trăiesc într-o societate unde legea este „relativă”. Un profesor care știe că școlile mixte (româno-maghiare) sunt ideale pentru învățământul ardelean, însă dacă această „mixtitate” este numai de fațadă, părinții copiilor minoritari nu o să se simtă acasă pe aceste coridoare și vor tinde spre instituții cu predare exclusiv maghiară (vezi „segregare”).

Un președinte-pedagog, care vrea să relanseze educația ca temă de dezbatere națională.

Domnule președinte Klaus Johannis! Haideți să începem relansarea la Târgu Mureș! Corbii Albi vă invită la Târgu-Mureș!

Da! Johannis la Târgu.Mureș!








Sus