Joi, 16 August 2018
Joi, 16 August 2018


Kontakt / Printre maghiari eram „românul”, iar printre români eram „maghiarul”

Printre maghiari eram „românul”, iar printre români eram „maghiarul”

Nu alegem când ne naștem, nu alegem sexul cu care ne naștem, nu ne alegem locul unde ne naștem și cu atât mai puțin, nu ne alegem naționalitatea cu care ne naștem...

Născut și crescut în Secuime de când mă știu, cu tată român și mamă semi-maghiară, am primit, spre norocul meu, o educație în cel mai „ardelean” mod posibil. Prietenii mei sunt János și Hans, și mă mândresc cu asta...



Provenind dintr-o familie mixtă, cu nume de familie românesc, ușor să-mi găsesc încadrarea într-un tipar n-a fost nicicând. Să iei contact cu 2 culturi diferite dar oarecum strâns legate una de cealaltă aici în spațiul transilvan nu e lucru puțin. Încă de când eram copil auzeam vrute și nevrute, bune și rele. Ba despre români, ba despre maghiari.

Întrucât copii nu au un mod de gândire propriu ci mai degrabă copiază tiparul și modul de gândire de la părinți, nu conteneam să mă minunez ce fel de educație primeau unii copii, de nu reușeau să accepte faptul că există și alte culturi în aceeași ogradă. Și dat fiindcă la joacă aveam prieteni și români și maghiari, aveam de ales întotdeauna între cele 2 tabere, căci printre copii erau întotdeauna unii care nu s-ar fi putut niciodată juca cu „ceilalți”.

Printre maghiari eram „românul”, iar printre români eram „maghiarul”. Era tare greu să-i ascult cum aruncă cu noroi în ceilalți, dat fiind că orice afirmație, adevărată sau nu, mă durea și pe mine. Și pentru că eu visam mereu la mediul acceptant și deschis pe care-l aveam acasă, începea munca de „lămurire”, care consta în a-i explica lu’ Gheorghe că Gyuri nu i-a furat Ardealul așa cum auzise el de la maică-sa.



Subiectele variau întotdeauna, la fel și corespondenții. Întotdeauna apărea unul care auzise – te mai și miri ce – de la TV, părinți, bunici. În sfârșit, majoritarea „divergențelor” au dispărut când am devenit mai măricei, și lu’ Gyuri a început să-i placă de Măriuța. Sau lu Gheo de Ilona. Cu alte cuvinte, fiecare gândea deja cu creierul propriu, fiecare se convinsese că barierele trasate de o educație deficitară nu-și aveau rostul, și mai mult decât atât, e important să construim împreună dacă vrem să reușim.

Având contact cu ambele culturi, trăind mult și cu unii și cu alții deopotrivă, e extraordinar să poți privi totul obiectiv, din afară. Te face să-ți dai seama cât de mult pierd și unii și alții (deci noi toți până la urmă) când nu lucrează împreună, când visează după imperii demult apuse, sau când aruncă cu vorbe goale.


                                                 Înscrieri: sugas-race.covalpin.ro

Nimeni nu e perfect, și românii și maghiarii au avut momente mai glorioase și momente pe care în general se feresc să le evoce. Cu siguranță probleme și subiecte mai sensibile vor exista mereu. Abordarea lor deschisă, fără acel dăunător și degradant filtru naționalist consemnează victoria, indiferent care va fi rezultatul.

Și ca să continui prima frază a micii mele povestiri o să mai scriu doar că putem alege însă să fim oameni mai buni, mai deschiși, mai implicați și mai responsabili.

Cu deosebită înțelegere, Celălalt.








Sus