Luni, 23 Septembrie 2019
Luni, 23 Septembrie 2019


Kontakt / Despre fâlfâitul drapelelor într-o lume normală

Despre fâlfâitul drapelelor într-o lume normală

Cu siguranță, nu aș așterne aceste rânduri dacă nu m-ar fi șocat o alianță conjuncturală tacită, pe Facebook, dintre un „tiszta magyar” și un „românaș verde”, deranjați de afirmația mea, conform căreia Zilele Culturale Maghiare constituie un pas spre o societate multiculturală și evident, un semnal că maghiarimea transilvană insistă în a se redefini, proces prin care eu nu înțeleg o etapă a deznaționalizării și a îngropării simbolurilor ci o renunțare la „pasivism”, la resemnarea disperată în fața majorității, deci o prezență mult mai activă în peisajul cotidian.



Nu vă voi plictisi cu detalii, fiindcă nu merită. Sunt convins de faptul că în număr tot mai mare, transilvănenii și nu doar ei, privesc încrezători spre viitor și că în cele din urmă vom reuși să alungăm fantasmele trecutului.

Din acest considerent, revin asupra evenimentului recent încheiat în Capitala Transilvaniei și cu gândul la manifestările din Ziua Drapelului din Miercurea Ciuc, nu pot să nu mă înclin în fața modului elegant în care maghiarii ardeleni au găsit cu cale să-și aniverseze Ziua Nației lor.

Tot pe Facebook, cineva (nu contează etnia) comenta: „fiecare drapel are un suflet și prin urmare, fluturarea sa impune chibzuință” o cugetare potrivită cu starea de derută în care se află societatea românească (în ansamblul său), ce mai are de parcurs un drum lung, iar pe această cale, manifestările de la Cluj constituie doar un pas timid spre Europa. Maghiari transilvăneni, apreciez chibzuința de care ați dat dovadă!



Într-o societate ajunsă la maturitate, nimeni nu mai abordează o astfel de problematică și mai ales, nimeni nu se gândește să-i ia lumina celuilalt cu stindarde ce se concurează în dimensiuni. Nu, locul acestora e în sufletele noastre sau desfășurate cu decență, oriunde este cazul.



Din păcate, toți mai avem multe de înțeles și acceptat pentru ca acest deziderat să se transforme în realitate, dar eu sper că voi prinde și vremea în care dacă voi vedea pe o tarabă un süveg și mă va atrage, așa cum mi s-a întâmplat acum câteva zile, să nu mă mai codesc, ci să-l cumpăr și să-l port și evident, nimeni să nu se preocupe de alegerea mea.






Sus