Joi, 21 Noiembrie 2019
Joi, 21 Noiembrie 2019


Kontakt / Dacă trăim în normalitate nu avem dorul tricolorului

Dacă trăim în normalitate nu avem dorul tricolorului



Ieri s-a încheiat ce de a șasea ediție a Zilelor Culturale Maghiare, festival ce s-a desfășurat între 16 și 23 august, în peste 30 de locații din Cluj. Un prilej de bucurie pentru etnicii maghiari și nu numai, fiindcă de fapt este o sărbătoare a orașului nostru care acum 699 de ani, pe data de 19 august 1316, devenea Oraș Liber Regesc, fiind scos din legăturile de dependență feudală față de episcopul de Alba Iulia, de către regele Carol Robert/Károly Róbert de Anjou.

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------


2015. Kolozsvár. Renașterea societății maghiare – eșecul asimilării și omogenizării (post)socialiste.

Familiile maghiare tinere sunt tot mai conștiente, că viitorul unei națiuni nu se poate creiona fără educație, fără a înțelege că familia organizată este baza societății moderne.
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Ca unul ce am îmbătrânit în Cluj, fără să fiu legat la ochi, aceste manifestări sunt dovada că maghiarii din Capitala Transilvaniei își regăsesc locul în oraș. Un fapt ce nu poate decât să bucure pe orice român ce trăiește cu convingerea că acest spațiu trebuie să redevină multicultural – acasă pentru toți locuitorii săi. Din fericire, cei ce realizează că în România, o lungă perioadă de timp, s-a desfășurat un veritabil genocid, în urma căruia nu au murit indivizi ci au dispărut etnii* sau cum arăta orașul în acel deceniu de administrație ultranaționalistă, sunt tot mai numeroși.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------


2015. Kolozsvár. Renașterea societății maghiare – eșecul asimilării și omogenizării (post)socialiste.

Ieșirea din clișeele autoapărării identitare spre acel Occident, de care națiunea maghiară se leagă de 1100 de ani. Biserica din strada Farkas renovată – în fața sa o reclamă maghiară ce te îndeamnă să participi activ și conștient în relansarea economiei Transilvaniei – iar în dreapta publicitate în limba maghiară pentru bărbați, să-și mărească potența sexuală cu ajutorul capsulei albastre Maraton Forte.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Plimbându-mă pe Farkas utca/str. Mihail Kogălniceanu, pe la tarabe dar și în biserica redeschisă în timpul manifestărilor sau pe strada Potaissa, devenită pentru câteva zile o uliță medievală, nu am putut decât să admir strădania și talentul organizatorilor. Era foarte multă lume, numeroși oameni tineri cu copii dar și perechi de bătrâni octogenari, cu părul nins, majoritatea maghiari dar și numeroși români.

După cum era de așteptat, străzile pline de lume răsunau de vorbă ungurească și cu toate că ți se răspundea politicos pe românește, ori de câte ori întrebai ceva, dacă voiai să pricepi corect ceea ce se întâmpla în jurul tău, erai pus în situața de a scormoni în bagajul lexical pe care orice român ardelean îl poartă în mintea sa, stare de fapt ce constituie unul dintre atributele muticulturalismului.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------


2015. Kolozsvár. Renașterea societății maghiare – eșecul asimilării și omogenizării (post)socialiste.

Tinerii se întorc spre izvoarele națiunii maghiare. Reîntoarcerea la rădăcinile adevărate ale tradițiilor și reactualizarea trecutului se manifestă cu ușurință, dacă tinerii sunt educați într-un sistem educațional modern, în licee maghiare sau secții maghiare în regim bilingv.
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Cu toate că intervalul în care s-au desfășurat manifestările a inclus și ziua de 20 August, sărbătoarea Sfântului Rege Ștefan I/Szent István király, întemeietorul Regatului Ungariei, dată ce coincide cu Ziua Națională a țării vecine, singurul loc unde am văzut un tricolor maghiar, de fapt o panglică, a fost pe o Pâine a maghiarilor, mare și frumos coaptă, ocazie cu care am aflat și semnificația acesteia.

Mai târziu, discutând pe Facebook cu un prieten ungur „care știe ce vorbește” și exprimându-mi mirarea, am primit următoarele replici scurte: …nu știu, ar fi trebuit?; …dacă nu sunt oficiali din Ungaria; păi dacă trăim în normalitate, nu avem dorul tricolorului, însă dacă e interzis... toți vrem steagul; pentru mine acest festival cu sute de programe e mai important decât să flutur drapelul maghiar și a mă lăuda cu ceea ce au făcut strămoșii…”


Notă: * Boia L. – (2015) Cum s-a românizat România, Ed. Humanitas, București



 




Sus