Sâmbătă, 25 Noiembrie 2017
Sâmbătă, 25 Noiembrie 2017


Kontakt / „Să facă un xerox de la frații maghiari”

„Să facă un xerox de la frații maghiari”

La Universitatea de Vară de la Marosfő (Izvorul Mureșului) dedicată problemelor românilor ajunși în partea cealaltă a granițelor trasate după Al Doilea Război Mondial, s-a spart o gheață groasă de 25 de ani – o gheață care acoperea acea atitudine ambiguă a Statului Român, care se reflecta prin propagarea unui patriotism absolut specific în România: patriotismul care se manifestă exclusiv în ura de diferită intensitate față de maghiari.

În România, din 1989 încoace, a fi patriot nu înseamnă să lucrezi pentru națiunea ta, nu înseamnă să lupți pentru neamul tău rămas în afara granițelor. În România patriotul „adevărat” e care dă mai tare în maghiari.

Această posibilitate de a face ceva împotriva maghiarilor a deschis orizonturi largi, deoarece era și este tot mai greu să fii și mai „patriot”, adică să inventezi ceva nou împotriva maghiarilor.

Până ce românii din Timoc (nu are rost să scriu unde este, că pe nimeni nu interesează în România vlachii din Valea Timocului) cer disperat ajutorul României – „patrioții” români sunt ocupați cu analiza nivelului de cunoaștere a limbii și literaturii române a secuilor. Până ce în România presa se ocupă de „pericolul” secuiesc, care se manifestă prin mitul urban de „nu mi-a dat pâine la Mall, că am cerut-o în română”, în Odessa leaderii românilor atenționau România, că este o prăpastie imensă între ceea ce spune România despre apărarea drepturilor românilor din Bugeac (nu are rost să spun unde este, că nu interesează pe nimeni) și ceea ce face în realitate, în România politica se ocupa de fotografiile personale ale lui Orbán Viktor, făcute la talcioc.

Când românii din cele 6 sate din jurul orășelului Solotvino (nu are rost să spun unde este, că nu interesează pe nimeni) au atenționat Statul Român, că legea Comasării Benevolele a Comunitaților (din 5 Martie, 2015) face posibilă unificare în aceași „comunitate” (așa se spune la ucrainieni) a celor 6 sate românești și astfel s-ar naște o adevărată și oficială autonomie a românilor din sudul Transcarpatiei (nu are rost să spun unde este, că nu interesează pe nimeni), „patrioții” români nu aveau timpul să sprijine diplomatic această posibilitate, că erau ocupați de fripturile în formă de Ungaria Mare, care se servesc la restaurantele ungurești (?) din Kolozsvár (Cluj).



Site-ul Consulatului Ungariei la Beregszász (Beregovo, Transcarpatia), menționând distanța față de capitala Țării Mame, Budapest – 303 km.

Când reprezentantul românilor din Voivodina (nu are rost să spun unde este, că nu interesează pe nimeni) scria în comentariul său pe portalul nostru despre dezinteresul distrugător al Statului Român față de românii din Serbia, ei, atunci în Târgu Mureș „patrioții” români se pregăteau să facă miting pentru a susține fostul ofițer de Securitate (din Maramureș) Bretfelean, actualmente șeful poliției din Târgu Mureș, care a amendat civilii maghiari, care atenționau autoritățile, că legile date de Parlamentul României trebuie respectate.

„Patrioții” români sunt întotdeauna ocupați, când românii din Timoc,Voivodina, Ungaria, Transcarpatia, Bucovina de Nord sau Bugeac le cer ceva. Sunt ocupați cu ungurii, care fură Transilvania. Sunt ocupați cu elaborarea unor legi și mai patriotice – super, megapatriotice – esențiale, de exemplu: campionat de făcut drapele uriașe în localități maghiare...

Cum am menționat mai sus, în România, din 1989 încoace, a fi patriot nu înseamnă să lucrezi pentru națiunea ta, nu îmseamnă să lupți pentru neamul tău rămas în afara granițelor. În România patriotul „adevărat” e care dă mai tare în maghiari.

Și iată, vine anul 2015, și un preot român ortodox din estul Serbiei (Timoc), paroh de Malainița și Remesiana, precum și protopop al Protopiatului Dacia Ripensis , cu numele de Bojan Alecsandrovici (cunoscutul preot, care a primit acea înștiințare ultimativă de la primăria din Negotin în care i se dă un termen de 15 zile pentru dărâmarea fundației celei de-a doua biserici românești în localitatea Malainița, fundație sfințită în martie 2008), își deschide gura.



Site-ul Consulatului General al Ungariei la Ungvár (Ujgorod, Transcarpatia), menționând distanța față de capitala Țării Mame, Budapest – 350 km.

El a propus Departamentului pentru românii de pretutindeni să facă un xerox de la frații maghiari” al strategiei pentru păstrarea și dezvoltarea identității naționale.

Modificăm și facem și noi. Îi respect pe frații maghiari pentru că ei știu cum să facă. Așa o să știm cum putem să facem ca să fie un Departament care să funcționeze oricine ar veni la putere. Și ori de câte ori s-ar schimba ministrul sau secretarul de stat, să existe structura care să-și facă treaba ei. Nu trebuie să avem persoane care să ne compromită, să fie persoane cu care se poate colabora. (...) Nu putem generaliza lucrurile, Secretariatul pentru culte ne-a ajutat foarte mult. Dacă instituția Guvernului poate, înseamnă că și altele pot. Dar e problema lipsei de dialog între ele și mai e problema lipsei strategiei pentru românii de pretutindeni. Dacă nu vom face asta, credeți-mă, în 50 de ani o să căutați oameni în Timoc pe care să-i plătiți cu aur uscat ca să păstreze ce a mai rămas și nu nu o să-i mai găsiți”, a spus părintele Bojan. (Mediafax)

Pot să-mi dau seama cum s-au simțit acei „patrioți”, care se pregăteau să-și țină discursul despre “Ungaria naționalistă, care se amestecă în treburile interne ale altor țări socialiste”.

Și pot să-mi închipui, ce critici va primi acest preot curajos – un român adevărat.



Deși podul de peste Tisa poți trece pe jos cu pașaportul maghiar sau român – și orășelul românesc Slatina (Solotvino) de pe partea cealalaltă a podului ar fi de acord cu mare entuziasm –, Statul Român nu are NICI UN consulat în Transcarpatia, obligând românii să facă sute de kilometri până la Cernăuți, dacă vor viză în Țara Mamă... grijulie numai cu vorba.

Iar noi să ne ținem pumnii, că de aici încolo și România va intra în rândul acelor state europene, care se simt răspunzătoare față de acei conaționali, care – din anumite motive – nu trăiesc în Țara Mamă, România.

Iar ideea de să facă un xerox de la frații maghiari” nu este rea, dar este grea.

Pentru a-ți apăra conaționalii, ai nevoie de leaderi, ai nevoie de politicieni pe care să-i stimezi. Ai nevoie de politicieni care au caracter, sunt charismatici, cunosc legea nescrisă a diplomației, sunt apți pentru a fi miniștrii, capabili de compromisuri. Să nu vorbim de educație, calibru, charm și noblesse oblige.

Și desigur, să nu le fie rușine să copieze modelul maghiar de a susține conaționalii care trăiesc în țări străine, în care ministrul de externe încearcă să convingă săptămânal minoritățile cofondatoare, că le merge strună și să fie fericiți că trăiesc într-o țară care este model pentru Europa” pe tema minoritară.






Sus