Marţi, 17 Septembrie 2019
Marţi, 17 Septembrie 2019


Kontakt / Întrebări, răspunsuri pentru maghiari, români,ucrainieni

Întrebări, răspunsuri pentru maghiari, români,ucrainieni

Fiind cameramanul televiziunii secției române din Ujgorod, eram convinsă, că minitabăra de creație de la raionul Teceu din Transcarpatia va fi pentru mine ceva de rutină, deoarece reportajele și interviurile planificate de Corbii Albi nu însemnau pentru mine noutăți . Întâlnindu-mă însă la Apșa de Jos – în localitatea cu cea mai mare comunitate română din sudul Transcarpatiei – cu Csaba Szabó și Mirela Cara, mi-am dat seama, că da, poate deveni și această încursiune jurnalistică una interesantă și mai ales aducătoare de nou.

Nu tematicile erau noi – la  Muzeul de Istorie și Etnografie din Apșa de Jos am filmat de cel puțin patru ori până acum – , ci modul de abordare a tematicilor de către Corbii Albi.



La lucru. Nina Muntean filmează, Csaba Szabó se preface că se pricepe la etnografie, doamna Botoș explică cu multă dăruire

Da, Corbii Albi întreabă altfel, decât noi, cei din Transcarpatia. Ei abordează tematicile prin altă prismă, căutând răspunsuri la întrebări mult mai complexe, decât ale noastrei, cei obișnuiți cu aspectele specifice ale conviețuirii româno-maghiaro-ucrainiene în această parte a Ucrainei.

Alături de Mirela Cara parcă mi s-a conturat un alt cadru al conviețuirii, unul care este palpabil prin balanța calității, unul care este comparabil cu alte tipuri de conviețuiri, cum ar fi în Transilvania, unde în multe localități din județele Satu Mare, Sălaj, Mureș, Harghita și Covasna – ba chiar și în alte județe – românii majoritari în România trăiesc în minoritate.




                                           Mirela Cara și Nina Munteanu... la lucru în muzeu

Era foarte interesant să filmez cu Csaba Szabó în fața primăriei din Solotvino (Slatina, Aknaszlatina), unde Csaba dorea ca fundal cele trei steaguri de pe frontispiciul primăriei: cea a românilor, a maghiarilor și a ucrainienilor. „Ce o fi așa interesant în acest fapt? De ce e așa mare lucru pentru Csaba, ceea ce pentru noi este absolut normal, adică identificarea națiunilor prin steagul lor”, aceste întrebări mă preocupau, până filmam interviurile lui Csaba cu primarul român al Slatinei Iurij Ukhal și cu viceprimarul maghiar, Kocserha János.



    Primarul român, Iurij Ukhal, la lucru. Steagurile națiunilor din orășel, prezente.

Ar fi o exagerare să spun, că am fost șocată de cele povestite de Csaba despre „lupta steagurilor” din Transilvania, dar oricum mi-au dat de gândit cele povestite. Și acele idei care mi-au venit în minte, nu m-au făcut bucuroasă deloc, deoarece gândurile mele s-au dus spre aceia, care sunt acum pe front, datorită unui conflict care avea la bază – printre altele – și intoleranța etnică.

După trei zile de lucru la Slatina, Teceu și Biserica Albă – vorbind cu mulți români, maghiari și ucrainieni despre acest Babel familial al nostru din această zonă – , am ajuns să înțeleg și mai bine, de ce îmi place să trăiesc așa mult în Transcarpatia mea multilingvă.

Sentimentele mele au fost formulate foarte tranșant, de Georgina, tânăra unguroaică a Societății Carpatica de Colaborare Româno-Ucraineana "Maramureș-Solotvino" – asociația fără de care nu ar exista nici bustul lui Ștefan cel Mare și nici al lui Eminescu în Solotvino – , care la întrebarea lui Csaba, care se referea la sentimentul de țară mamă (patrie istorică), a răspuns: „Patria mamă pentru mine este Ucraina, că sunt legată de limba ucraineană pe care o predau la școală la copii români și maghiari. Sunt maghiară, dar patria mamă a mea este Ucraina...”



Steagurile ucrainienilor, românilor și maghiarilor. Primăria din Solotvino (Slatina, Aknaszlatina) din Transcarpatia (Ucraina)

Iată niște întrebări și răspunsuri din minitabăra noastră din 3-5 august – trei zile de lucru jurnalistic, din care am învățat toți ceva nou. Unii au învățat să întrebe „altfel”, alții să fotografieze „altfel” și unii au învățat să vadă lucrurile în contextele lor reale: prin prisma conflictelor firești dintre comunități care diferă prin ceva: limbă, port, obicei, drapel.





Sus