Miercuri, 20 Septembrie 2017
Miercuri, 20 Septembrie 2017


Kontakt / Berzele și secuii cu șurele lor revitalizate

Berzele și secuii cu șurele lor revitalizate

În Ținutul Secuiesc există cel puțin două zone, unde uitându-te afară pe geamul mașinii ai impresia că ești în secolul 19. Case bătrânești, fântâni cu acoperiș decorat, porți secuiești uriașe, cuptoare văruite și nu în ultimul rând șure impozante. Prima dată am simțit această stranie călătorie în timp pe valea Nicoului/Nyikó (pe drumul care leagă Lupeni /Farkaslaka de Cristuru Secuiesc/Székelykeresztúr) iar a doua oară în Ținutul Casinului/Kászonok (pe drumul care leagă Cozmeni/Csíkkozmás de Târgu Secuiesc/Kézdivásárhely).

Hoinărând prin aceste sate uitate de lume, mă copleșea mereu acea liniște și siguranță ce emana din curțile secuiești, unele nerenovate de zeci de ani.



Stând de vorbă cu bâtrinicile, mi se deschideau albume istorice și personaje virtuale. Nunți de odinioară, viața de odinioară, lupii, viiturile, carurile cu fân, învâțătorii satului, șurele unde se mai întîlneau în mare taină fetele și băieții, căutând acea intimitate, care pentru ei era o dulce necesitate (călătorului de azi însă îi crează o anxietate subtilă).

Da, așa este. Să vezi cum se apleacă tot mai adânc spre șanțul de lângă drum gardul de lemn – reparat ultima dată de cine știe care bunic cu uneltele sale simple –, să vezi cum se rupe fruntea cuptorului alb din curtea îmbătrânită dar cel mai trist este să vezi cum se dărâmă șurele mărețe sub propria greutate sau datorită proprietarului, care negăsind rostul acestora în lumea asta nouă o dărâmă pentru lemn de foc.

La începutul anilor 2000 am făcut o serie de fotografii despre șure muribunde. Unele jumătate distruse, altele ciuruite de gazde, care foloseau pe rând scândurile laterale pentru foc, dând naștere astfel la niște șure intrate în comă, prin care puteai vedea lumina din partea opusă a curții.



– Dumneata ești de la oraș, de aceea te miri așa de tare de aceste șure care și-au pierdut rostul. Animale nu mai sunt, fânul e puțin, tinerii sunt la oraș... Ce să faci cu șura? Iaca, în satul vecin s-a prăbușit pe capul unui sătean etajul pentru fân. De ce să așteptăm și noi prăbușirea lor? Nu e mai bine să demolăm cu mâinile noastre? Gata. A trecut vremea animalelor și modului ăla vechi de la țară, e timpul să înmormântăm șurele – mi s-a spun undeva în Ținutul Casinului.
                                                                                   *
Au trecut zece ani și iată, lucrurile par să se schimbe, mai ales pe tematica șurelor secuiești în stare de demontare și punere pe foc. În aceste zile se prezintă la Miercurea Ciuc proiectul întitulat Revitalizarea șurelor, un proiect în care colaborează exemplar sfera civilă, arhitecții, sătenii cu viziuni mai moderne și diferite instituții.



În cadrul proiectului se va desfășura o campanie de informare a satelor despre posibilitățile de revitalizare, refolosire a șurelor, îndemnând localnicii să încerce să facă pasul cu lumea modernă, ba chiar să facă un ban din aceste șure transformate.

–Vrem să sensibilizăm lumea satelor, că dintr-o șură se poate face relativ ușor un spațiu util pentru societate. În această zonă a Ținutului Secuiesc sunt deja cel puțin cinci șure transformate ori în cafenele moderne, ori în case de dans popular, ba chiar și în clădiri pentru birouri. Combinarea stilului rustic pur cu tehnicile moderne, pot da un rezultat spectaculos.



Da, spectaculos. Că dacă cineva intră de exemplu la cafeneaua-șură din Siculeni/Mádéfalva, se va simții într-o lume aparte, pierdută în ceața trecutului, apărută prin ambiția lumii moderne – îmi spune tânărul arhitect Radev Gergő din Pécs (Ungaria), când îl întreb despre acel caiet de informații despre șurele revitalizabile, care va fi lansat în aceste zile în Miercurea Ciuc și alte localități.



Abia intrăm în curtea „cafenelei șure”, deja simțim ineditul. Mama barză și tinerii din cuib ne ceartă lung-lung, că intrăm nechemați pe aici. Un contrast mirific. Deasupra noastră berzele gălăgioase, în fața noastră... un fel de bar – jumătate șură, jumătate bar...

Interiorul iarăși e captivant. Barul propriu zis, scările, mesele...



Văzând mirarea mea sinceră, tânărul arhitect îmi spune: „acesta e un simplu bar, nu e așa de mare lucru.Dar dacă ați vedea cum arată șura comunitară din Lăzărești/Lázárfalva, casa de oaspeți din Sânmărtin/Cskszentmárton sau garajul/terenul de joacă din Armășeni/ Ménaságújfalu... Toate-toate sunt șure revitalizate.”
                                                                                         *
Iată cum se naște o lume nouă în fața noastră: una superreală și suprareală în același timp. Ce loc bun a găsit lumea asta nouă în Ținutul Secuiesc.




Sus