Miercuri, 18 Septembrie 2019
Miercuri, 18 Septembrie 2019


Kontakt / Frații români de peste hotare vă privesc în ochi

Frații români de peste hotare vă privesc în ochi




Faptul că Bucureștiul este interesat într-o manieră strict mercantilă de cei pe care, cu o superioritate total nejustificată, îi etichetează ca fiind „provincie”, nu este o noutate. Au simțit-o, pe rând, moldovenii și apoi toți cei care și-au încredințat soarta în mânile Capitalei. Cine s-a gândit atunci, în 1918, că tot ce vor atinge va fi în cel mai bun caz sluțit – nimeni, iar când și-au dat seama în ce situație se află, era tardiv.

Dintr-un sentiment de rușine și dezgust nu voi detalia subiectul și nici nu mă voi apuca să insist asupra anului 1940, moment de maximă grijă față de „provinciali”. Probabil că nici nu m-aș fi apucat să scriu aceste rânduri, care oricum îi lasă indiferenți pe cei cărora le sunt adresate, dacă n-aș fi purtat recent o discuție cu un prieten din Voivodina, mai exact din Banatul sârbesc – publicistul Ionel Stoiț, unul dintre fruntașii românilor de acolo.

Și tot „givănind”ca bănățenii, despre ale noastre, la un moment dat, îl aud pe „fracele” Stoiț:

„ ...hahaha... frace Septimiu, nu se mai interesează nația asta de politică, tradiții, istorie și filosofie; vreau doar muzică, cântec, joc, mâncare și beutură. Am devenit o nație COCA COLA. Asta e și la noi și la voi. Să faloșează peste tot lumea cu tot felu’ de prostii... Uităm cine am fost, ce am fost și nici măcar nu se întreabă încotro mergem”.

Discuția a mai durat ceva timp, dar finalul a fost foarte abrupt:

„Foarce fain din parcea parlamentarilor din Patria-mamă România. Da’…nu-i nimic, ne declarăm unguri, că Ungaria ne dă cetățenie, pașaport și ne dușie în Europa. Mulțam Mamă România și vă rugăm să nu ne mai apărați, că nouă ni-i bine și fără voi, frații noștri români bănățeni nu ne lasă!”

Am tăcut jenat de reacția acestui om care în fiecare clipă a vieții sale se luptă pentru limba și cultura nației române.

De fapt, am scris aceste rânduri din dorința de a schița un cât de neînsemnat gest reparator față de românii ce trăiesc despărțiți de națiune, fie prin șiruri de cătane, fie prin legi strâmbe ce îi împiedică să voteze.




Dar cine știe, poate greșesc și au dreptate domnii din Capitală care cunosc mai bine mersu’ lumii și interesu’ național, că da, e mai sigur să ignorăm realitatea, că altfel, cine știe ce mai vor și alții…

Dar domnilor, miile de morți de la Fântâna Albă, din Bucovina, vă privesc în ochi.





Sus