Miercuri, 26 Iunie 2019
Miercuri, 26 Iunie 2019


Kontakt / La Paștele cailor – românii și maghiarii

La Paștele cailor – românii și maghiarii

La Paștele cailor înseamnă, în limba română, un eveniment viitor atât de incert încât e aproape sigur că nu se va petrece vreodată. Formula are la bază fluctuațiile datei Paștilor, care an de an se schimbă.

La fel, și-n acest an tocmai au trecut sărbătorile de Paște, ortodoxe și catolice, respectiv protestante, despărțite de o săptămână. În alți ani diferența crește până la o lună însă din când în când Paștele cad în aceeași zi. Atunci și numai atunci, într-o anumită tradiție transilvăneană, mai mult sau mai puțin reală, cică s-ar sărbători și Paștele Cailor!

Să detaliem. Adică, zic unii (poate e o legendă idilică, fără proiecție în realitatea practică – așteptăm reacții din zona maghiară, de confirmare sau de infirmare a acestui mit...) că această sărbătoare populară ar fi de proveniență ardeleană, un obicei de negăsit în alte spații culturale.

                  

Concret, în Evul Mediu, în Transilvania, când românii își serbau Paștele, ungurii cereau de la ei caii ca să-și lucreze pământul, iar când venea rândul maghiarilor să-și serbeze Paștele, aceștia își împrumutau caii românilor. Potrivit calendarului, se întâmpla o dată la 2, 4, 7 ani sau cum reieșea din calcule, ca sărbătorirea Paștilor să cadă în aceeași zi. Atunci era Paștele cailor, care apucau și ei să se odihnească!

Indiferent însă de substratul legendar, simbolic sau de doza de imaginar din povestea cu caii, mereu mă simt foarte bine în anii în care toată lumea celebrează Învierea Domnului în aceeași zi; era la fel de reconfortant ca de Crăciun, în frământatul meu Tîrgu-Mureș, când, deopotrivă românii și maghiarii – chiar dacă marea majoritate serba separat evenimentul – principial făceau același lucru!

Era o concordie de atitudine, se gândeau la aceleași seturi de valori și de evenimente petrecute cu 2000 de ani în urmă. Să fiu bine înțeles, nu fac vreo propagandă religiei, semnalez doar o similitudine de gândire, o „frecvență de vibrație” comună, ceva important și semnificativ care poate uni în acele zile oamenii, dincolo de limbă, tradiție, origini, istorie, prejudecăți și idealuri.

Însă chiar în timp ce terminam fraza anterioară, m-a luat un frison: scriam „...și idealuri” și am realizat că, în esență, etnic vorbind, majoritatea dintre noi suntem separați chiar și în lucrurile care ne pot uni... Anul trecut, de pildă, era tocmai un „paște al cailor” adică un Paști ecumenic, eveniment sincron ce se va mai petrece în 2017.

În noaptea Învierii, în centrul Tîrgu-Mureșului, pe 20 aprilie 2014, în cele două procesiuni religioase de la catedralele Catolice și Ortodoxe oamenii s-au evitat, treceau unii pe lângă ceilalți aproape fără să se privească în ochi. Stranie senzație, povesteau martorii cu care am stat de vorbă...

   

Pe de altă parte, scriam pe acest blog al Corbilor Albi, într-unul din materialele anterioare, că nu sunt un eurosceptic ci un eurocinic; fără ezitare se poate translata această credință a mea și în zona interetnicului – dacă nici credința, valorile de tip divin nu reușesc să ne unească, avem cu toții o problemă!...

În ortodoxie, există realmente niște „paște ale cailor”, la Înălțarea Domnului sau Ispas. O tradiție spune că fecioara Maria, la nașterea lui Iisus în ieslea grajdului, pe cât de cuminți erau boii și oile, pe atât de gălăgioși erau caii. Supărată că pruncul nu avea liniște din pricina nechezatului cailor, Maica Domnului le-ar fi spus să nu se sature de mâncare decât o dată în an, când Fiul ei se va fi înălțat la Cer.

Astfel, Paștele Cailor e sărbătorit în joia din săptămâna a șasea de după Înviere, anul acesta pe 21 mai. Și cum Paștele obișnuit nu are dată fixă, nici caii nu au un „paște” fix, de unde și expresia românească „la paștele cailor”, care semnifică o dată neștiută încă, mai nou însemnând „niciodată”.

Întrebare: simbolic sau real, are oare șanse concordia româno-maghiară să se petreacă vreodată cu prilejul vreunui Paște ecumenic sau, dimpotrivă, la... Paștele cailor?







Sus