Sâmbătă, 25 Noiembrie 2017
Sâmbătă, 25 Noiembrie 2017


Kontakt / Niet kultur – eșecul unei propuneri legislative

Niet kultur – eșecul unei propuneri legislative

Am găsit o știre care abia și-a găsit un loc minuscul în presa cotidiană, deși este una importantă nu numai pentru conținutul său, dar și pentru tematica pe care o abordează: soarta clădirilor monument din centrele istorice ale localităților. Clădiri, care dacă ar fi renovate printr-un cadru legal bine organizat, ar putea deveni o sursă de venit a orașelor, prin atragerea turiștilor.

Transilvania fiind bogată în orașe care au centre orășenești dominate de complexe imobiliare superbe, UDMR a solicitat Guvernului crearea unui program național pentru reabilitarea centrelor istorice ale localităților.

Potrivit propunerii de modificare legislativă a UDMR, care viza proiectul de lege pentru aprobarea OUG nr. 28/2013, Guvernul ar fi constituit un program național cu un cadru financiar special, pentru reabilitarea/modernizarea clădirilor monument din centrele istorice ale localităților. Cu ocazia dezbaterii proiectului de lege, deputatul UDMR de Bihor, Cseke Attila a prezentat argumentele care se află la baza propunerii de modificare legislativă inițiate de UDMR.

„Camera Deputaților a dezbătut în calitate de for decizional acest proiect de lege. UDMR a propus, prin amendamentele formulate, introducerea în cadrul Programului Național de Dezvoltare Locală a unui capitol suplimentar prin care să poată fi alocate fonduri specifice pentru reabilitarea/modernizarea clădirilor monument din centrele istorice ale orașelor și municipiilor. Putem constata cu toții că, acolo unde s-a conștientizat necesitatea investirii de fonduri, centrele istorice reabilitate ale localităților din alte țări au contribuit foarte mult la dezvoltarea comunităților locale și relansarea turismului în zonele respective. Astfel de exemple pot fi întâlnite în Serbia, Ungaria sau Cehia.
   
                                Casa Filstich–Kemény și Mauksch–Hintz (Cluj-Kolozsvár)

Dar există un exemplu în acest sens și în România, dacă ne referim la modul în care – cu prilejul desfășurării evenimentelor legate de derularea proiectului de Capitală Culturală Europeană-2007 – s-a reușit, în municipiul Sibiu, reabilitarea clădirilor monument istoric din centrul orașului, cu fonduri gestionate din resurse naționale, locale și europene. Propunerea noastră de introducere a unui asemenea program național a fost susținută și de Uniunea Arhitecților din România”
–  a afirmat Cseke Attila, după votul final al dezbaterii.

Deputatul și-a exprimat, totodată, regretul și dezamăgirea că în România încă nu există suficientă voință politică pentru a recunoaște importanța restaurării monumentelor și clădirilor istorice.

„Acest lucru este dovedit și de faptul că, plenul Parlamentului a respins propunerea noastră. Au lipsit doar șase voturi necesare adoptării propunerii UDMR, care ar fi făcut posibil ca și alte orașe din țară să profite de pe urma patrimoniului arhitectural existent, așa cum s-a întâmplat și în cazul municipiului Sibiu. Avem datoria de a proteja patrimoniul construit al țării și al comunităților locale, pe care dacă am ști să îl gestionăm în mod corespunzător, ne-ar aduce numeroase beneficii, inclusiv din punct de vedere turistic” – a precizat deputatul.

Cseke Attila a menționat că în România, mai mult de 80 la sută din monumentele istorice sunt în stare mediocră, în precolaps sau colaps.
 
                                                         Casa Rucska (Cluj-Kolozsvár)

Iată o știre la care ar fi trebuit să se autosesiseze jurnaliștii, deorece masele ar avea informații de fond pentru a înțelege esența problematicii. Ar fi bine să se insiste asupra importanței acestor clădiri sau a complexelor de clădiri istorice din centrul orașelor, pentru cel puțin două lucruri. În primul rând pentru a conștientiza rolul acestor grupări de clădiri în manegementul turistic al orașului (turiștii aduc bani și fac reclamă gratuită regiunii respective, ceea ce duce la un flux turistic mai mare). În al doilea rând, aceste clădiri ar putea fi adevărate busole istorice pentru aceia, care vor să cunoască mai bine locurile unde trăiesc.

Păcat de eșecul acestei legi. De menținut, că nu se referea numai la centrele orașelor transilvane (clădirile burgheziei și aristocrației maghiare respectiv arhitectura sașilor) ci la toate orașele din România. Acest proiect ar fi pus în lumina reflectoarelor și arhitecții vremii, arhitecți despre care nu se prea vorbește, deși Monarhia Austro-Ungară nu ducea lipsă de arhitecți vestiți.

 
Palatul Sebestyén, fosta cafenea New York, Palatul Rhédey, Palatul Jósika (Cluj-Kolozsvár)

Citind comentariile (referitoare la respingerea propunerii) nemoderate ale unei publicații online, mi-a sărit în ochi o observație. După o scurtă ezitare m-am decis să reproduc:

„Clădirile făcute de unguri să fie renovate din banii lor, nu a românilor...”

No comment.

Următoarea observație era mai binevoitoare: „Niet kultur”






Sus