Luni, 16 Septembrie 2019
Luni, 16 Septembrie 2019


Kontakt / Ura dintre români și unguri trebuie să înceteze

Duminică, 15 martie, comunitatea maghiarilor din Cluj-Napoca a sărbătorit Ziua Maghiarilor de Pretutindeni printr-un marș pașnic și fără niciun fel de incidente în centrul orașului. A fost frumos, s-au depus coroane de flori la monumentul lui Petőfi Sándor, s-au ținut discursuri și s-a mărșăluit frumos prin oraș. N-au fost mulți, undeva pe la 300, puteau fi și mai mulți, dar m-am bucurat când am auzit că demenții extremiști au fost înlăturați din mulțime pentru ca marșul să se desfășoare în condiții decente.

Extremiștii unguri sunt acei indivizi puși mereu pe scandal, care nu caută altceva decât scandal și scandal. Din punctul meu de vedere, aceste elemente huliganice nu reprezintă comunitatea maghiarilor și știu sigur că mulți dintre maghiari se dezic de ei și nu se simt reprezentanți de principiile lor. Și bine fac.

Ceea ce mi-a plăcut foarte, foarte mult a fost felul cum era îmbrăcați maghiarii de ziua lor, la patru ace, la costum, la cravată, îmbrăcați frumos și cu steagul Ungariei pe piept. Asta dovedește respectul pe care ei, ungurii, îl au pentru una dintre cele mai importante sărbători dedicate națiunii lor și pentru țara lor. Am văzut puțini oameni îmbrăcați la costum de ziua națională a României, ceea ce dovedește încă o dată cât de mare e diferența dintre noi și ei.

Am trecut ieri, întâmplător, prin fața Teatrului Maghiar din Cluj și am rămas puțin surprins că absolut toată lumea care se pregătea să intre la un spectacol era îmbrăcată la costum și la cravată. La teatru. Asta înseamnă să ai respect pentru o instituție culturală de talia Teatrului Maghiar, respectiv Opera Maghiară. Dacă te duci la Teatrul Național din Cluj, ai să vezi puțini români îmbrăcați frumos, la patru ace, decent, la costum sau în pantofi, unii se duc la teatru în blugi și în teniși. Nu, nu exagerez deloc, am văzut personal într-o zi când am fost la Teatrul Național câteva persoane îmbrăcate ca „de mers la piață”, ca să zic așa. Și, cu riscul de a mă repeta, încă o diferență majoră între noi și ei. Și o spun cu toată sinceritatea și cu tot orgoliul meu de român.

În fotografia de mai jos nu am reușit să cuprind pe toată lumea, dar vă asigur că toți bărbații erau îmbrăcați la costum, cu cravată, cămașă, pantofi și tot tacâmul, iar femeile cu hainele bune, de duminică.



În plus, am văzut că inclusiv tineri, de maximum 20 de ani, îmbrăcați la patru ace, ceea ce spune multe. Și ce e și mai interesant, ungurii dau în mod constant pe la teatru, iar sala mare a Teatrului Maghiar e plină la majoritatea spectacolelor, pe când în sala mare a Teatrului Național cam bate vântul, rar mai prinzi câte un spectacol sold-out la Naționalul clujean, ceea ce, din nou, spune multe.

Mulți dintre conaționalii noștri nu cred că știu cum arată interiorul Teatrului Național, iar unii se îmbracă cu hainele alea bune, de duminică, doar atunci când merg la Biserică, ceea ce mi se pare trist. Dacă a ajuns ca Biserica să însemne mai mult în mintea unora dintre români decât instituțiile culturale precum Teatrul sau Opera, ne merităm soarta!

        

                                          Interior - Teatrul Maghiar (foto: maszol.ro)


Pentru mine, ca și cetățean român, „războiul” acesta româno-maghiar mi se pare o mare prostie și o tâmpenie crasă. A striga, în continuare, mesaje șovine anti-bozgori și „să plece ungurii în țara lor”, e de-un cretinism pur, iar oamenii care fac asta mi se par limitați rău. Dacă în anul de grație 2015 încă mai există indivizi care au „boală” pe unguri, e grav. Dacă în 2015 încă mai există unguri care au boală pe români, e grav. E adevărat că într-o perioadă a istoriei au fost niște dispute pe teritorii între România și Ungaria, e adevărat că o parte a României, adică Transilvania, a aparținut Ungariei, dar ce a fost, a fost, perioada aceea a trecut demult, trecutul s-a dus, haideți să trăim în prezent și să ne gândim la viitor.

Ura aceasta dintre cele două popoare mi se pare penibilă. În loc să coexistăm, să fim prieteni, să ne respectăm mai mult și să avem o relație diplomatică mai apropiată, noi ne luptăm în acțiuni separatiste penibile și creăm tensiune prin instigarea la ură și la violențe. Nu știu cine și ce interes are în tot acest război, dar cred că totul e doar o manevră politică, iar aici UDMR-ul, acest partid inutil care nu reprezintă deloc interesele maghiarilor din România și nu-i sprijină deloc, e nociv atât pentru români, cât mai ales și pentru unguri. UDMR nu face decât să incite la ură și de asta trebuie să dispară cât mai rapid.

Și sunt ferm convins că toată această ură pe care unii dintre conaționalii noștri o au pe „bozgori” a venit, în principal, din cauza acțiunilor UDMR-ului, această damă de companie a politicii românești. Când ai nevoie de voturi, UDMR-ul e acolo să te ajute. Au fost în patul PDL-ului, s-au dat cu PSD-ul, s-au dat cu PNL-ul, s-au culcat cu toată lumea, fără pic de jenă, demnitate și respect pentru comunitatea maghiarilor pe care, teoretic, ar trebui să o reprezinte.



                                    Urâm Rasa Ungurească (foto: Albert Levente)

Pe acei românași care „au boală” pe unguri și îi vor dispăruți din România nu îi auzi să aibă boală și pe comunitatea de francezi, italieni, evrei, africani sau americani din România, care sunt și ei parte din această țară, sigur, nu la fel de mulți ca și maghiarii, dar mai sunt și alte nații. Cu ei de ce nu are nimeni treabă?

Mă enervează când aud pe câte un așa-zis naționalist din ăsta de doi lei care începe să-i înjure pe unguri când îi aude vorbind în limba lor. Cu ce te ajută pe tine, dragă „naționalistule”, dacă îi înjuri pe ei? La fel cum englezii, francezii, italienii au dreptul să vorbească în limba lor în România, la fel și ungurii au dreptul să o facă. E o țară liberă și democratică, unde fiecare are dreptul să vorbească în ce limbă vrea.

Dacă tu, românule, te-ai duce în Anglia și englezii s-ar apuca să te înjure și să te facă „țigan român” doar pentru că vorbești în românește în țara lor, ți-ar plăcea? Nu cred că te-ai simți prea bine, așa-i? Și după ce te-ai pus în locul loc, gândește-te cum se simt ungurii când îi faci troacă de porci absolut gratuit doar pentru că există și trăiesc în România. Și ungurii merită să trăiască în țara asta și trebuie priviți ca și conaționali ai noștri, la fel ca francezii, italienii și ce alte nații mai există aici. Faptul că vorbesc ungurește nu le schimbă calitatea de om.

Atâta timp cât un ungur are cetățenie română, plătește taxe și impozite în România, votează și respectă România, mă doare în cot ce limbă vorbește în public, din partea mea poate să vorbească și chineza dacă o știe, eu îl privesc ca pe un conațional.

Ne batem cu pumnii în piept că suntem mari susținători ai multiculturalismul și vrem să fim Capitală Culturală Europeană în 2021, dar suntem împotriva plăcuțelor bilingve și în limba maghiară.

    

Personal, nu am înțeles niciodată de ce unii nu vor aceste plăcuțe bilingve, pentru că până la urmă nu e nimic greșit în a fi scris în mai multe limbi într-o țară democratică și un oraș care susține multiculturalismul, e un lucru cât se poate de normal pentru un oraș universitar precum Clujul, care e tranzitat de zeci de mii turiști anual.

Ne place sau nu, multiculturalismul înseamnă respectarea culturii altor popoare care trăiesc la noi în țară.

Haideți să renunțăm odată pentru totdeauna la mentalitatea asta comunistă și funaroidă de a fi împotriva ungurilor. Cu toții avem prieteni și apropiați maghiari, să ne gândim la ei înainte de a-i împroșca cu noroi pe maghiari.

Articolul original AICI




Sus