Joi, 24 Octombrie 2019
Joi, 24 Octombrie 2019


Kontakt / EXCLUSIV Trecere de frontieră la colțul străzii – o conviețuire eșuată

EXCLUSIV Trecere de frontieră la colțul străzii – o conviețuire eșuată

Cipru, acest stat insular din Marea Mediterană este împărțit în două părți politico-administrative distincte: Republica Cipru respectiv Republica Turcă a Ciprului de Nord. 

            

Treimea nordică este numită colocvial ca și ”Ciprul turc”, locuit aproape sută la sută de turci ciprioți (născuți pe insulă) respectiv turcii sosiți din Turcia continentală. Este vorba de un amestec turcesc interesant, turcii ciprioți fiind concepuți ca și oameni mult mai obișnuiți cu conviețuirea etnică, decât cei sosiți din Turcia autoritară.
           
   Portretele unioniștilor EOKA pe peretele unei cafenele din Larnaca... Unirea cu Grecia...

În partea greacă a Ciprului – ca și în partea turcă –, observațiile de culoare etnică sunt extrem de dure, folosindu-se des expresiile bombastice naționaliste ca și ”unire”,”eliberare”, ”pământ strămoșesc”, ”necredincioși”, ”steagul sfânt”, ”țară mamă”, ”epurare etnică”, ”omogenizare”, ”strategii de asimilare”, ”Erdogan sultanul lumii”, ”să te ferești de lenea și jegul grecilor”, ”țara noastră”, ”afară cu turcii”, ”afară cu grecii”.   

Văzând aceste lucruri, un călător sosit din România are sentimentul de déjà vu, descifrând ușor chiar și variantele grecești respectiv turcești ale expresiilor ”UNIRE”, ”bozgorii”, ”opincarii”, ”treceți batalioane Carpații..”, ”vă ordon, treceți Prutul!”, ”gropi comune”, ”civili uciși cu cruzime”, ”mitici”, ”afară cu ungurii”, ”fără mitici în Ardeal”, Székelyföld nem Románia”, ”NEM NEM SOHA“…


                                                             © Foto: Corbii Albi*

În tematica Ciprului divizat au fost sute de conferințe ”binevoitoare” in lume, ”încercări de unificare” bombastice, discursuri împăciutoare rupte de realitate și fără un calendar al rezolvării problemelor. 

Adevărul crud este însă următoarea: marea și unica ocazie de împăciuire, cea din anul 2004, referendumul păcii și regăsirii într-un Cipru multietnic, s-a terminat cu un dezastru, deoarece una dintre părți a votat pro unificare și regăsire, alegând varianta ”evet” (da) cealalaltă spunând ”δεν”, adică nu.


            Trecere de frontieră la colțul străzii – o conviețuire eșuată           © Foto: Corbii Albi*

Acum, în 2019, statul Cipru este delimitat prin ”zidul verde” de Republica Turcă a Ciprului de Nord, iar capitala comună Nicosia este „unită” prin capete de străzi devenite granițe cu infrastructura clasică necesară trecerilor de frontieră: control de pașapoarte, întrebări despre scopul călătoriei, grăniceri înarmați.


                            Aici e încă Strada Lidras... (Nicosia Greacă)          © Foto: Corbii Albi*

”Dincolo” se continuă strada, având însă altă denumire. Cafeaua la ibric nu mai este ”cafea cipriotă” ci ”cafea turcească”. Din vitrine dispar ”eroii greci” și apar ”eroii turci”.



                                    Aici deja e Bahceli... (Nicosia Turcă)           © Foto: Corbii Albi*

Dispare steagul grecilor și al Uniunii Europene, peste tot vezi doar semnele identitare turcești, inclusiv steagul Republicii Turce a Ciprului de Nord. În prăvălii poți cumpăra cu euro, dar pe bon vezi scris ”Liră turcească” (TL).

               
         Steaguri... Turcia... Republica Turcă a Ciprului de Nord.                 © Foto: Corbii Albi*                                                                                                       
În fața vestitului muzeu al dervișilor din Nicosia de Nord apare un grup de turiști maghiari, ghidul fluturând micul steag rosu-alb-verde în fața coloanei, cu scopul de a ajuta orientarea turiștilor furați de peisaj. 

Nu îmi pot ascunde bucuria, că după o perioadă lungă petrecută în mediu lingvistic englez, grec și rus aud și eu o voce maghiară. Fac cu mâna grupului – ca și copii când văd trenul trecând la marginea satului –, strigând ”Hahó, én is magyar vagyok!” („Oameni buni, și eu sunt ungur!”). ”Románia magyar – maghiar din România.”


                                                  © Foto: Corbii Albi*

Oare noi, românii și maghiarii, când vom avea șansa împăciuirii, confirmate de un referendum al regăsirii într-o Românie multietnică? Și dacă am avea șansa, oare câți ar vota cu ”igen”, câți cu ”nem”? Care ar fi numărul celor cu ”da”, și care ar fi numărul celor cu ”nu”? Adică: alegând varianta ”evet” (da) sau spunând ”δεν”(nu)?


*Fotografii realizate cu acordul Poliției de Frontieră Nicosia








Sus