Duminică, 25 August 2019
Duminică, 25 August 2019


Kontakt / George Damian: De ce fug românii de România?

Aproape zece milioane de români trăiesc în afara României și majoritatea lor nu vor să mai audă de țara din care provin, conform Ministerului românilor de pretutindeni. 

Anunțul ministrei Natalia Intotero detaliază cifrele: din 9,7 milioane români trăitori în afara țării, 4,1 milioane sunt în comunități istorice (Republica Moldova, Ucraina, Bulgaria, Serbia, Ungaria), restul de 5,6 milioane sunt emigranți care și-au părăsit țara în mai multe valuri din 1945 încoace, majoritatea covârșitoare fiind cei plecați după 1990. Și nu doar că sunt foarte mulți români plecați din țară – nici nu vor să se mai întoarcă. Motivele? 

„Motivele cele mai des invocate când vine vorba de România sunt neajunsurile materiale cotidiene, veniturile mici, lipsa unui loc de muncă decent, stabilitatea, calitatea slabă a clasei politice de-a lungul timpului, corupția”, o spune chiar ministra. 

            

Clasa politică din 1945 încoace i-a făcut pe 5,6 milioane de români să-și ia lumea în cap. Fascinantă este renunțarea la identitatea românească. 

Unele diaspore – precum cea evreiască – reușește să-și păstreze identitatea la nivel de secole, pentru alte diaspore este nevoie de 3-4 generații pentru a se produce asimilarea. 

Însă în cazul românilor emigranții renunță să se mai considere români de la a doua generație, dacă nu chiar de la prima. Majoritatea pur și simplu vor să uite că s-au născut români. Bătaia de joc numită dreptul de vot în străinătate este un alt indicator al ruperii de România: din 5,6 milioane de români abia câteva sute de mii reușesc să voteze. 

Același lucru se întâmplă și în comunitățile istorice. Unul din principalele motive pentru care Republica Moldova nu s-a unit cu România (dincolo de prezența militară rusă) este și faptul că pentru o mare parte dintre cei de dincolo de Prut pur și simplu România nu s-a dovedit un pol de atracție. 

Asimilarea etnică accelerată din ultimii 30 de ani a românilor din Ucraina, Bulgaria, Serbia și Ungaria – dincolo de intervenția directă și brutală a autorităților statale – se datorează și lipsei de atracție a culturii române, a societății în general. Un exemplu cât se poate de grăitor: televiziunea publică de la București nu poate produce și oferi românilor din afara țării decât reluări ale filmelor și emisiunilor de divertisment de acum 50 de ani. 

Vârful culturii românești televizate este vechi de jumătate de secol, asta spune tot. Proiecțiile demografice sunt catastrofale pentru România în următoarea generație: până în anul 2050 vom fi între 14-15 milioane de români în țară cu un procent de aproape 30% persoane peste 65 de ani. 

Între timp fuga din România va continua: undeva spre 4,5 milioane de români vor pleca din țară în următorii ani. Pe lângă cei 5,6 milioane deja plecați. Vestea bună este că s-ar putea să se ”rezolve” problema educației: numărul copiilor de vârstă școlară va scădea la aproape jumătate față de cel de acum, număr care deja este înjumătățit față de cel din urmă cu 30 de ani. 

Pentru Ministerul românilor de pretutindeni continuarea emigrației românilor în următoarea generație este tot o veste bună, va fi motivată existența instituției. (mai multe detalii despre viitorul demografic al românilor aici) 

De 30 de ani românii fug din România și vor continua să mai fugă încă 30 de ani. La nivel personal asta nu va duce decât la întărirea individualismului și a structurilor de clan deja extrem de manifeste - ca român în România nu te poți baza pe sistemele publice de educație, sănătate, pensii, protecție socială; toate sunt falimentare și inutile. Toți românii caută soluții paralele, fug cât pot de sistemele publice, își caută protecția în individualism și clanuri.

La nivel public golul demografic în plină extindere produce un colaps lent și sigur a ceea ce înseamnă administrația publică. Statul român suferă o disoluție constantă, din ce în ce mai puțini oameni i se supun, din ce în ce mai puțini oameni vor să știe de existența lui. Cei plecați vor continua să trimită bani câtă vreme mai au rude în țară, iar pe termen lung aceste remitențe vor scădea. 

Ceea ce se mai numește stat român a fost preluat după 1989 de o serie de structuri de clan care au forma mandarinatului chinezesc medieval, un feudalism ereditar al funcțiilor publice. Sistemul este falimentar pe termen lung, corupția îl face să fie ineficient și instabil, ca un parazit care ucide organismul gazdă iar apoi moare și el. Proiecția României peste 30 de ani este cea unui teritoriu depopulat sub o administrație lipsită de orice coerență, cu o populație îmbătrânită și individualistă. 


Originalul vezi AICI.




Sus