Luni, 25 Martie 2019
Luni, 25 Martie 2019


Kontakt / Pentru toți prietenii mei virtuali de etnie maghiară, precum și pentru toți maghiarii , “La mulți ani !” , gânduri bune și respect, cu ocazia zilei de 15 martie!

Ce este un maghiar? Un fel de copil mare, care nu cunoaște jumătăți de măsură. Un radical înnăscut, care suferă și se bucură, în egală măsură, fără limite. Un asemenea suflet este în mod sigur, iritant și enervant pentru mulți, fiind considerat exagerat și absurd. Dar când nu cunoști, sau respingi ideea de a cunoaște un om sau o comunitate umană, vei rămâne pentru totdeauna, cantonat în temnița prejudecăților tale. 

O istorie complicată și tragică ne leagă de maghiari, dar în egală măsură și o istorie a bunei înțelegeri, pe care în nemărginitul lor bun simț, oamenii obișnuiți au știut să o cultive, mai cu seamă acolo, unde au viețuit alături. Vecinătăți, căsătorii mixte, limbi cunoscute reciproc, copii jucându-se nestingheriți, fără a se întreba cărei etnii aparțin. 

În jocurile copiilor, ura și intoleranța sunt cvasiabsente, iar atunci când ele apar, e semn că adulții au intervenit, fie direct, fie indirect. Pe 15 martie, fiecare maghiar din lume își rememorează cu mândrie, crâmpeie din istoria unei națiuni care nu poate lăsa pe nimeni indiferent. Un popor orgolios, talentat, melancolic, pasional, primitor, gospodar, tenace și dârz. Istoria românească se întrepătrunde strâns cu istoria maghiarilor, într-o multitudine de episoade. Începuturi, segmente largi de timp, consolidări, colaborări, adversități, aprige conflicte. Pentru Transilvania și pentru Erdély (în egală măsură) inimile vor bate întotdeauna mai aprig, emoțiile vor fi totdeauna mai puternice. 


Dar poate rămâne acest fapt, un motiv de veșnică neînțelegere pentru urmași? Muzica populară maghiară are multe sonorități care ne sunt familiare și nouă, românilor, iar unele cuvinte din vocabularul unguresc au pătruns și în limba noastră. Ne leagă, totodată, filonul creștin, chiar dacă la noi predomină ortodoxia. 

Nu-i mai priviți pe maghiari de sus, arătând cu degetul către originile lor asiatice. Voi arăta și eu atunci cu degetul, către absența limbii geto-dacilor. Are oare vreun rost, un asemenea război psihologic absurd? Nu mai afirmați că secuii vor secesiunea.

Nu dorește nimeni un asemenea lucru, ci- doar o asigurare suplimentară, pentru un viitor în care maghiarimea să nu devină doar o amintire pe meleagurile ardelene. Așa cum (din păcate) s-a întâmplat cu imensa majoritate a sașilor. Să privim către viitor și nu către acel trecut, din care să colecționăm doar umbrele. 

Oare, noi, românii am fost niște sfinți? Doar împreună în Europa, români și maghiari, vom viețui, cu speranța ca măcar atunci când copiii noștri vor fi bunici, normalitatea să devină unicul reper al conviețuirii noastre. 

Pentru toți prietenii mei virtuali de etnie maghiară, precum și pentru toți maghiarii , “La mulți ani !” , gânduri bune și respect, cu ocazia zilei de 15 martie!

 




Sus