Duminică, 15 Decembrie 2019
Duminică, 15 Decembrie 2019


Kontakt / Alegere liberă – ora de religie

Alegere liberă –  ora de religie

IPS György Jakubinyi, arhiepiscopul romano-catolic din Alba Iulia a adresat o circulară credincioșilor si preoților din Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia despre studierea religiei în cadrul materiilor obligatorii la școală.

Ministerul Educației, conform deciziei Curții Constituționale, a schimbat unele aspecte legate de educația religioasă din cadrul școlilor. Potrivit noii prevederi, părinții, care doresc ca odraslele lor să participe la orele de religie, trebuie să completeze un formular. În circulara sa, arhiepiscopul Jakubinyi atrage atenția atât a preoților, profesorilor de religie, cât și a părinților, că religia rămâne parte a materiilor de bază, doar că acei copii, ai căror părinți nu completează cererea, nu vor avea medie la această materie.

Cei care nu completează formularul până la data de 6 martie 2015, nu vor studia o altă materie în loc de religie, ci vor avea mai puține ore (supravegherea lor în acel timp trebuie soluționată de către conducerea școlii). Arhiepiscopul romano-catolic atrage atenția asupra faptului că Biserica Romano-Catolică asigură profesori de religie bine pregătiți, care, în afară de faptul că transmit informații utile elevilor în cadrul orelor de religie, contribuie și la educația lor, dându-le bazele eticii atât de necesare în viața de zi cu zi. Iar părinții trebuie să fie conștienți că dacă își îndrumă copiii spre Dumnezeu, le asigură o viață mai bogată.



Într-un articol publicat în săptămânalul catolic Vasárnap, profesorul de religie Zsolt Tamási din Târgu Mures precizează că presa a interpretat în mod greșit decizia Curții Constituționale: ea nu se referă la faptul că religia trebuie scoasă dintre materiile de bază și transformată – degradată – într-o materie opțională, ci se referă la faptul că părinții trebuie să solicite în scris ca elevii să beneficieze de această posibilitate.

Desigur există posibiliatatea ca părinții să nu fie informați corect și astfel să creadă că necompletând cererea, îi scutește pe copii de o materie în plus. Tamási consideră că această opțiune, deși aparent îi ajută pe copii, care oricum au un program supraîncărcat la școală, totuși atrage atenția asupra faptului că ceea ce la prima vedere pare a fi un ajutor, pe termen lung nu e o alegere neapărat favorabilă, deoarece astfel copiii nu au parte de educație religioasă, care într-o lume atât de bulversată le dă valori stabile. Desigur fiecare este liber să aleagă, dar Tamási speră că părinții și elevii nu se vor lăsa înșelați de o falsă iluzie a libertații, și nu vor sacrifica educația religioasă doar pentru ca cei mici să aibă o „oră de libertate”.

Mie, ca redactorul șef a unor publicații religioase, îmi pare cel puțin interesant, ușurința prin care societatea – cu o mai mică sau mai mare convingere – concepe această tematică educațională. Foarte mulți concep într-un mod reducționist problematica predării religiei în școli, gândindu-se la această o oră ca o oră de „propagandă” a bisericii în general, neobservând, că aceasta înseamnă singura ora din viața copilului, când se poate vorbi direct despre etică, solidaritate, credință în bunătatea omului, iubirea semenilor.

Să ne gândim un pic numai la fenomenul ecumenismului. Un copil care ajunge să înțeleagă în esență ecumenismul, va vedea în alte culori celelalte confesiuni, ba chiar religiile din anturajul său.

Ora de religie – predată bine –, ar putea fi o armă pașnică puternică împotriva intoleranței și agresivității societății de consum.

Desigur se pune automat și întrebarea: oare ce însemană să predai bine această „materie”? E nevoie de mai multă evlavie, sau mai mult simț pedagogic? Oricine poate preda această materie? Se acceptă într-o comonitate dată (la sate de exemplu) predarea religiei în școli într-un mod modern, cu chitară și cântece religioase moderne?

La aceste întrebări – cred eu – , vom primi răspunsul, când societatea va fi mult mai exigentă față de acele curente biserico-politice, care nu au nici o legătură nici cu etica, nici cu Sfânta Scriptură.





Sus