Miercuri, 21 Noiembrie 2018
Miercuri, 21 Noiembrie 2018


Kontakt / Biblioteca Româno-Maghiară – Despre Ádám Bodor și Vizita arhiepiscopului

Cum să faci ca să scrii despre viața dintr-un univers concentraționar, dar cu toate acestea cititorul să nu poată lăsa cartea din mână? Iar uneori chiar să zâmbească, la întâlnirea unei trimiteri mascate la realitatea cotidiană, sau la o răsucire de situație neașteptată, demnă de numele de familie al autorului (Bodor, care înseamnă și „a răsuci”).

Bodor... Ádám Bodor.
Omul care, după ce a trecut doi ani prin pușcăriile comuniste din România, ca oponent al regimului, a simțit nevoia să scrie despre sistemul care te zdrobește, dacă nu devii o rotiță docilă a mașinăriei. Iar Vizita arhiepiscopului este o astfel de carte.
Viața pare a se târî agonizant în orășelul Bogdanski Dolina, într-un ritm nedefinit. Locatarii taberei de tuberculoși din apropiere, colonia Izolda, par la rândul lor să se miște într-un timp înghețat. Totul dă senzația de adormire, de înțepenire. Și chiar conducătorul acestui loc, vicarul Periprava, doarme non-stop de ani de zile. În locul său puterea fiind exercitată de alți membri ai corpului religios pe care-l conduce. Printre care și arhimandritul Tizman, căreia Colentina Dunka îi spune odată, printr-o scăpare:
-Și dumneavoastră la fel, domnule colonel.


Colonia Izolda, unde cei închiși numai tuberculoși nu sunt, pare a fi cea care a dat naștere orășelului Bogdanski Dolina, locuitorii acestuia gravitând în jurul ei, fie că-i hrănesc pe locatari, fie că-i împărtășesc, fie că-i păzesc, fie că le evacuează gunoaiele, fie că-i atacă cu pietre seară de seară. O simbioză ciudată se dezvoltă între cei închiși și cei neînchiși, atmosferă inspirată autorului tot de coloniile de muncă comuniste, în care „reacționarii” erau trimiși la muncă și exterminare.
Doar două secvențe vă voi dezvălui din carte, pentru a nu va strica bucuria lecturii, dar și pentru a vă sugera la ce să vă așteptați.

În prima, Gabriel Ventuza sosește în gara din Bogdanski Dolina, pentru a căuta și repatria osemintele tatălui său, decedat aici cu mulți ani în urmă. Adoarme cuprins de un somn ciudat, pe peron, și se trezește tâlhărit, fără nici un bagaj și fără nici un ban. Primește în schimb o... sutană, de a doua zi e numit preot de campanie, devine o rotiță a sistemului, și nu va mai părăși niciodată orășelul.
A doua secvență se referă chiar la gara respectivă, nefolosită de foarte mulți ani. Pentru că în fiecare week-end se speră că va sosi – într-o vizită de ani de zile anunțată – arhiepiscopul Zilava, gara este măturată, se fac lucrări de întreținere, astfel incât dacă drezina arhiepiscopală ar sosi, totul să fie impecabil. Doar că ușile și ferestrele sunt acoperite permanent cu scânduri bătute în cuie, să nu se aciuieze ceva vagabonzi în timpul săptămânii! Iar arhiepiscopul murise de mai bine de doi ani, fără ca nimeni să anunțe.

 Tarele sistemului, în care unii dintre noi am trăit, minunat zugrăvite. Mi-aduce aminte întâmplarea de pomii uscați de la centrala nucleară Cernavodă, uitați neudați după amânarea vizitei lui Dincă Teleagă, vopsiți apoi cu pistolul, cu vopsea verde, când în cele din urmă vizita are loc.
Poate fi apropiat de Kafka Ádám Bodor, dar scrie mai relaxat decât Kafka, și e mult mai ușor de citit. Trebuie să fii însă atent la orice nume, orice descriere, orice trimitere, pentru că seamănă mesaje ascunse peste tot în paginile cărții. Vă provoc să le găsiți...



Ádám Bodor – Vizita arhiepiscopului, Editura Polirom, Iași, 2010




Sus