Joi, 12 Decembrie 2019
Joi, 12 Decembrie 2019


Kontakt / O nouă viziune asupra descălecatului maghiarilor

O nouă viziune asupra descălecatului maghiarilor

Iată că s-a întâmplat... O academie, considerată poate cea mai conservativă instituție a unei țări, este pe cale de a revoluționa o teorie de mult înrădăcinată. Iar dacă se va întâmpla, atunci demersul va fi de importanța teoriei fino-ugristă a originii maghiarilor.

Teoria fino-ugristă apăruse în opinia publică în jurul anilor 1800. Ea înlocuia teoria originii comune cu hunii. Respins la început aproape în unanimitate, ea s-a înrădăcinat treptat, fiind acceptat de marea majoritate doar în secolul XX. În anii ’30 ai secolului trecut această teorie a fost lărgită cu elemente acceptate până ... ieri. Până și noi, autorii volumului „O istorie a maghiarilor” împărtășeam aceste idei.
   

În următoarele rânduri o să încerc să sintetizez ceea ce s-a crezut până acum, pe baza cărții sus amintite (care se poate descărca, de altfel, de pe portalul Corbii albi).

În jurul anilor 550 stepele rusești au fost martorii unui nou conflict în urma căruia populația maghiară a fost nevoită să-și părăsească teritoriile, mutându-se la vest de munții Urali, la izvoarele Donului.

În secolul al VI-lea această zonă (numită de cercetători Magna Hungaria – adică Marea Ungarie) era una cât de cât liniștită, maghiarii având posibilitatea să-și ducă traiul potrivit tradiției. Schimbări majore au avut loc în această perioadă doar din punct de vedere cultural-lingvistic: foarte multe cuvinte turce ajungând în limba maghiară datorită vecinilor
.

La începutul secolului al VIII-lea arabii și-au continuat campaniile de cucerire vechi de o jumătate de secol. Ținta lor nu a fost doar Imperiul Bizantin sau Iranul, ei au atacat și Imperiul Chazar care a fost nevoit să se recunoască învins. Pe fondul acestui conflict o parte a populației maghiare din zonă, s-a mutat pe cursul superior al Donului și Donețului, teritoriu numit ulterior de cercetători Levédia.

Intrând sub autoritatea Imperiului Chazar, maghiarii au preluat foarte multe elemente ale organizării statale de la ei, mergând până la formarea primului stat maghiar: sursele vorbesc despre Levedi, numit de hanul chazar la conducerea triburilor maghiare, el ocupând și rangul de kende, al treilea funcție în cadrul imperiului, ceea ce însemna că populația maghiară constituia totuși un element important.


Opiniile diferă despre rolul lui Levedi, voievodul care a dat numele teritoriului locuit de maghiari în acea perioadă. Potrivit împăratului Constantin al VII-lea Porfirogenet, (cel care în operele sale oferă informații prețioase despre maghiari), voievodului chemat în fața hanului chazar i s-a oferit pe lângă mâna fiicei de împărat și titlul de principe a maghiarilor. Levedi ar fi refuzat însă, propunându-l în schimb pe Árpád.


Chiar dacă refuzul ce însemna predarea puterii de bunăvoie este neverosimilă, acest episod dovedeșt existența unor conducători ai maghiarilor, care domină șefii de triburi.

Spre mijlocul secolului al IX-lea însă relațiile dintre maghiari și chazari s-au deteriorat, primii participând, foarte probabil, la o răscoală împotriva stăpânilor imperiului.


După înfrângerea mișcării, maghiarii împreună cu răsculații care s-au atașat triburilor maghiare s-au refugiat dincolo de zona de influență a chazarilor, așezându-se pe un teritoriu cuprins între Nistru – Prut – Dunărea de Jos în vest, respectiv Nipru în est, numit Etelköz în literatura de specialitate.

Aici a avut loc, potrivit lui Anonymus, „uniunea de sânge” (vérszerződés) a maghiarilor, Árpád, fiul lui Álmos (sau chiar Álmos), din tribul Megyer, fiind desemnat liderul uniunii de triburi. Acest „contract” s-a desfășurat după obiceiul stepei: cei șapte conducători ai triburilor și-au vărsat sângele într-un vas (probabil umplut cu vin) iar apoi fiecare a băut din el, jurând că îl va recunoaște de lider pe Árpád (Álmos) și urmașii acestuia.

Ei bine, se pare că, cel puțin parțial, trebuie să uităm cele scrise mai sus. Dat fiind faptul că presa adesea vânează doar senzaționalul, schimbând chiar și realitatea pentru a obține o știre bună, ne-am adresat direct Academiei Maghiare pentru a obține informații în legătură cu acest subiect.

Ne-a răspuns, prompt dr. Sudár Balázs, însărcinat cu relațiile cu publicul, căruia îi mulțumim și pe această cale.

El ne-a declarat că nu putem vorbi încă, despre o nouă teorie. Contrar celor apărute în presă, este vorba despre un set de date, furnizate de arheologul Türk Attila, care a participat la săpături în Rusia.
                      
                                          Cu violet noua variantă - "varianta Attila Türk"
În urma analizelor reiese că migrația maghiarilor, în loc de secole, a ținut doar câteva decenii. Ei au pornit din zona Bașchiriei cândva spre 830/840 ajungând în Etelköz, iar apoi continuându-și drumul chiar înainte de 895. Deocamdată nu este clar ce consecințe va avea acest lucru, la fel cum nu se știe ce explicații se vor da, de exemplu, în legătură cu originea organizării instituțiilor statale maghiare care, potrivit teoriei vechi, a fost explicat satisfăcător.

Un lucru este cert. Academia Maghiară este pe cale să facă un pas foarte curajos. Oare câte academii din lume i-ar urma exemplul schimbând istoria înrădăcinată în conștiința oamenilor?


                                        Noi descoperiri (2013) de pe lângă lacul Uelgi - Attila Türk




Sus