Marţi, 20 Noiembrie 2018
Marţi, 20 Noiembrie 2018


Kontakt / De-a v-ați ascunselea cu steagul maghiarilor

De-a v-ați ascunselea cu steagul maghiarilor

Trec prin satele locuite de maghiari din Transcarpatia (Ucraina), și mă joc de un fel de-a v-ați ascunselea cu sentimentele mele naționale amestecate de dorul de casă. Ne uităm cu colegul meu român la steagurile roșu-alb-verde arborate pe clădirile oficiale ale localităților, provocându-ne, care dintre noi observă mai multe.


Am pierdut întrecerea cu 3:1, eu observând numai unul, mai exact una pe frontispiciul unui liceu tehnic. Iată – mă gândesc cu aparatul în mână – că și această Ucraină săracă, îmbrăcată în anii 60, cu anacronismele și problemele sale multiple, respectă identitatea națională a acelor cetățeni, care fac parte dintr-o altă națiune, decât cea majoritară.

România este departe, undeva la capătul cozii europene, care își pierde timpul și energiile pentru a lupta împotriva propriilor cetățeni, care – fără să fie de vină – s-au găsit după războaiele pierdute cu granițele trecute peste cap, când încoace, când încolo și iarăși dincolo.

În jurul meu se vorbește o maghiară selectă, proprie acelor comunități minoritare maghiare, care își pot folosi liniștit limba lor în administrație și strategii de comerț, fără să le fie frică că mâine vine cineva și găsind o portiță judiciară le dau în judecată.

Oare și Ucraina ne va depăși în cazul folosirii simbolurilor identitare minoritare? Serbia da (autonomia 


Voivodinei cu limba română și maghiară oficială), Ungaria da (autoguvernări și folosirea liberă a simbolurilor naționale minoritare), Republica Moldova da (autonomia Găgăuziei).

România continuă de-a v-ați ascunselea cu maghiarii. 

De parcă nu am știi cu toții, că la urma urmei tot va apărea în fața noastră cel ascuns, nu se va evapora.








Sus