Luni, 25 Martie 2019
Luni, 25 Martie 2019


Kontakt / Robi, inamicul numărul unu

Robi, inamicul numărul unu

Când au ieșit cei de la Noua Dreaptă în Sfântu Gheorghe și au strigat printre altele „Afară, afară cu ungurii din țară,'', a fost încă un moment care m-a făcut să mă simt prost.

Mi-am imaginat ce au simțit majoritatea familiilor de maghiari, familii care sunt ca si cele românești ,cu bucurii, cu greutăți de zi cu zi. Familii care muncesc,își plătesc taxele, cu copii care se joacă, care merg la grădiniță ori la școală. Mi-am imaginat ce era in sufletul unui copil care aude de la geamul casei sale, „afară, afară cu ungurii din țară'', mi-am imaginat ce poate fi în sufletul unui părinte care aude asta.

Ce ar putea să răspundă copilului și cum ar putea să-i explice că niște oameni ignoranți plini de ură, nu-i pot accepta pentru simplul fapt că au altă etnie.

Am scris o mică istorioară pentru a putea fi folosită ca material de informare pentru elevi și părinți care sunt expuși atacurilor verbale șovine. Numele și etnia copiilor poate fi, desigur, schimbată.
                                                                                    *
Laci împreună cu soția și Robi, băiețelul de 7 ani, iau micul dejun acasă. E weekend și îi așteaptă pe prietenii lor, familia Dumitru, o familie de români, să-l petreacă împreună; așa cum fac din copilărie, indiferent că e ziua de naștere al unuia dintre ei, ori de nume, ori o sărbătoare, se întâlnesc ba la iarbă verde vara, ori la schi iarna, merg în drumeții scurte pe munte, sau pur și simplu la unul dintre ei acasă.

Tocmai când au terminat și micul dejun, familia Dumitru sună la ușă. Mihai și Rareș, băieții familiei Dumitru, se bucură când îl văd pe Robi și merg în camera lor să se joace, până când cei mari pregătesc bagajele pentru a ieși toți la o drumeție cu mașina.

Deodată de afară se aud voci, scandări. Întâi îndepărtate, mai apoi tot mai puternice. Robi crede că este un carnaval de iarnă cu care încep sărbătorile, așa că iese curios pe balcon. Mihai și Rareș în urma lui. Însă în loc de carnaval, în loc de zâmbete și râsete, este întâmpinat cu priviri încruntate pline de ură.

   

– Afară, afară cu ungurii din țară! – scandau cei de jos, nervoși.

Robi se sperie și intră repede in casă. Mihai și Rareș și ei intră repede. Laci, tatăl lui închide rapid ușa balconului,spunând încet: intră frigul…

Vocile se estompează. Speriat dar și încurcat, pentru că nu înșelegea de ce oamenii ăia din strada erau așa nervoși pe ei, Robi își întreabă tatăl:


–Tată, am făcut ceva rău? – De ce crezi asta Robi, tu ești un băiat cuminte – încearcă să-l liniștească Laci.
– Da tată, sunt cuminte și am luat și premiul întâi la școală; și nici nu mă bat cu copiii afară... Dar atunci de ce strigau oamenii aceia dacă nu am făcut nimic rău.

Radu, prietenul lor a auzit și stă cu capul aplecat. Simțea o apăsare și era bulversat. Nu înțelegea ce se întâmplă. La Sfântu Gheorghe nu a mai auzit așa ceva.
– Îmi pare rău Laci… Eu nu sunt de vină…

Laci însă se întoarce spre Radu zâmbind. – Gyere Radule, nu trebuie să te scuzi, nu este vina ta. Hai să ne pregătim de plecare. Siessünk...

Rareș suflă ușurat, și dă și el directive: haideți, până nu se întorc… Let`s go la mașină!




Sus