Miercuri, 26 Septembrie 2018
Miercuri, 26 Septembrie 2018


Kontakt / Pe limba cailor sau a măgarilor nu ne vom înțelege niciodată.

Pe limba cailor sau a măgarilor

Văzând molinoul cu maghiarii și limba cailor, un om educat ori râde, ori plânge. Râde, că formele infantilismului naționalist sunt întotdeauna caraghioase în toate societățile moderne ale lumii. 

”Pe limba cailor cântați, la autonomie visați.”

Plânge, că aceste mesaje denotă lipsa de speranță a României de a se occidentaliza în viitorul apropiat, ancorând românii și maghiarii încă mulți ani într-o lume tragicomică, în care nu sunt vagoane pentru călători și bagajele se scot greu de la aeroport, că ori e sărbătoare ori nu au oameni pentru descărcat.

Deși este clar, că aceste manifestări șovine din România fac parte dintr-un sistem de diagnostici a unei țări neguvernabile – alături de celelalte neajunsuri ale funcționării normale a unei țări europene –, o bună parte a maghiarilor totuși îl consideră pe acesta ca pe un ”diagnostic separabil”, condamnabil într-un alt fel, decât celelalte semne ale unei Românii bolnave.

     
Așa s-a întâmplat și cu ultima ispravă patriotică din Botoșani, care a ajuns temă de discuție al portalurilori din Ungaria, generând comentarii de genul ”câte sute de mii de militari ar avea nevoie Ungaria să pedepsească România”.

”Răspunsul patriotic” este ca și molinoul: un om educat râde sau plânge de el, fără însă a nu observa, că unele critici din Ungaria sunt întemeiate, cum ar fi întrebarea: cum ajung astfel de molinouri pe stadioane, de ce nu sunt confiscate, de ce nu se iau măsuri, etc.

Desigur, răspunsul maghiar la această întrebare ar gravita fără doar și poate în jurul ideii, că antimaghiarismul este nu numai acceptat dar și promovat în România la cele mai înalte foruri, enumerând o sumedenie de cazuri, când ”nu s-a văzut, nu s-a auzit nimic”.

Puțini observă însă, că ”neajunsurile” observate în această tematică a luptei împotriva mesajelor jignitoare fac parte dintr-un grup de neajunsuri care sugrumă România.

Cu alte cuvinte: molinourile antimaghiare nu pot fi condamnate ca și elemente de sine stătătoare ale unei crizei naționale generalizate , ci se ”tratează” împreună cu sistemul social-politic bolnav românesc.
Nimic nu funcționează în jurul nostru, de la cele mărunte la cele mari. 

Atunci cum am vrea, ca exact această tematică a patriotismului infantilizat să fie cât de cât reglementat?

Oricum pe limba cailor sau a măgarilor nu ne vom înțelege niciodată.
















Sus