Joi, 12 Decembrie 2019
Joi, 12 Decembrie 2019


Kontakt / Corbii Albi la olarii din Oboga

Corbii Albi la olarii din Oboga


Ardeleanul sosit acum cu cărți pentru filiala craioveană a Corbilor Albi, Csaba Szabó, a etalat nu doar cunoștințele sale în domeniu, acoperind întreaga suprafață a țării, ci și afecțiunea pentru Horezu. 


Abia am luat loc pe scaunul oferit de șeful Secției Etnografice a Muzeului Olteniei din Craiova și Csaba s-a remarcat identificând dintr-o suflare ceramica de Oboga. Așa s-a declanșat o discuție ca între cunoscători despre starea actuală a unui meșteșug devenit artă și cu un statut aparte în ziua de azi. Mai ales în perspectiva viitorului.

Ceramica oltenească, o carte - album

Discuția a avut și un suport bibliografic, volumul Ceramica oltenească din colecțiile Muzeului Olteniei Craiova, de dr. Ion Cornel Bălosu. O carte-album de referință, care menționează încă din studiul introductiv o legătură peste Carpați: prima școală de ceramică tradițională din Regat a fost deschisă grație unui cărturar ardelean, Iuliu Moisil.


După ce ne-am luat rămas bun de la gazdele muzeului am pornit spre Oboga. Era timpul pentru o aprofundare a zonei despre care Ion Cornel Bălosu precizează în carte că e un unicat prin așezarea în câmpia sudului și că a numărat, la un moment dat, peste 200 de meșteri. Aceștia ajungeau în târguri de la Severin până în Dobrogea. Cei mai faimoși sunt Marin Diaconeasa, Mitrică Viscol, Marin și Teodora Trușcă ori Grigore Ciungulescu. Pe urmașul acestuia din urmă, Marin, l-am găsit acasă. Pentru că orice discuție teoretică se împlinește într-o aplicație practică, mai ales în situl de origine.

Fără hartă, pierzi timp

Pe drumul european ce traversează, tot mai sufocat, micul oraș Balș, chiar în fața podului peste Olteț este indicatorul rutier către Oboga. Din păcate acesta este și singurul, iar drumul cere și o schimbare de direcție și fără o hartă pierzi timp până să afli de la un localnic încotro să continui. Așa cum sunt anunțate monumentele istorice, prin indicatoare speciale, utile turiștilor, la fel ar trebui procedat și în cazul patrimoniului de acest gen. Poate că acel Centru Cultural ce se amenajează la fața locului va înlesni lucrurile pe viitor.

Expoziție de farfurii și ulcioare

Marin Ciungulescu ne-a primit cu brațele deschise, alături de soția sa și de fiu, dedicați cu toții să ducă mai departe tradiția moștenită. Au întins două mese lungi în curte, le-au acoperit cu creațiile lor, dintre cele mai diverse, de la farfurii și ulcioare până la mici instrumente muzicale, jucării sau obiecte pur estetice. 

A fost o expoziție ad-hoc, o panoramă a tipurilor de vase și a modelelor ornamentale. Csaba, ca un pasionat, a căutat să vadă lucrările din atelier, s-a interesat de fazele de lucru și de materia primă. Despre diferențele dintre pământul folosit de gazdele noastre, preluat din albia Oltețului, și al celorlalte zone. 


Pe pereți, fotografii înrămate care ilustrau momentele de glorie ale înaintașului, prezent la târguri și expoziții de marcă. Pe pervazul ferestrelor de la sala plină de oale ce-și așteptau rândul la cuptor, erau frumos rânduite lucrări atipice, semn al gradului tot mai ridicat de estetic, utilul fiind tot mai diminuat. Cei doi specialiști, gazdă și oaspete, au subliniat că olăritul a început să piardă din anvergură atunci când oamenii au început să cumpere produsele fabricilor de ceramică.

Farfurie cu dedicație

Gazdele au supus atenției noastre și câteva obiecte moștenite din generație în generație, tot mai prețioase cu trecerea timpului, dar și care sunt vizibil de o frumusețe discretă, profundă, durabilă.
Desigur că asemenea descinderi în atelierul unui olar au și componenta achiziției unor obiecte. Csaba a ales îndelung, fin cunoscător, căutând să ducă peste munți câte ceva din frumusețea ivită din mâinile acestor olteni. În mod special a vrut să aibă cu el un ulcior pe care să-l ofere copiilor volohi pe care urma să-i viziteze în tabără. Eu am pus ochii pe o farfurie cu desenul unui călușar, alt reper cultural de patrimoniu. Marin Ciungulescu a semnat farfuria, moment cu valențe de emoție artistică privind mâna amprentată de asprimea muncii de zeci de ani.



La poartă, când să ne luăm la revedere, tânărul Ciungulescu, care aflase deja de la TVR Craiova despre proiectul bibliotecii Corbilor Albi, a primit în dar o carte de Jókai Mór.

Călătoria noastră culturală continună conform proiectului dar și adaptându-se felului în care decurg întâlnirile cu oamenii.





Sus