Joi, 19 Septembrie 2019
Joi, 19 Septembrie 2019


Kontakt / Micul cutremur secuiesc și setea de comunicație

Micul cutremur secuiesc și setea de comunicație

Povestea mea începe în septembrie 1988 cînd m-am dus să îmi iau în primire postul de profesoară de limba română într-un sat din Covasna, luat la repartiție pe două criterii: distanța minimă față de localitatea natală – Brașov- și faptul că avea șosea națională și tren.

Pe hartă numele suna românește și nimic nu mă pregătise pentru ce aveam să găsesc... Din păcate, deși tatăl meu știa bine ungurește, eu nu învățasem o vorbă.... Atunci când am coborât din autobuzul de Bacău, înainte de trecătoarea Oituz, în sacou și cu tocuri înalte, și am întrebat unde e școala, mi s-a arătat prin gesturi că mai am de mers în sus pe deal....După vreo câțiva kilometri în care nu am întâlnit decât două persoane ce mi-au răspuns în maghiară, cineva a reușit să-mi arate, tot prin gesturi, că la capătul drumului neasfaltat voi găsi clădirea căutată.

Micuță, cochetă, înconjurată de brazi, am zâmbit când am intrat...dar zâmbetul mi-a pierit repede, căci femeia ce m-a întâmpinat s-a inroșit săraca toată, intrând în panică pentru că nu putea înțelege ce vreau. M-a luat de mână și m-a dus la ea acasă, oferindu-mi cafea, o raritate pe atunci, după ce a sunat la doamna directoare...

Din fericire pentru mine, directoarea era profesoară de română-maghiară, așa că în sfârșit am aflat cele necesare....adică faptul că nu puteam obține negația prin care se putea fugi" oficial acasă, căci era nevoie de mine acolo...și că nu există în toată zona un intelectual necăsătorit, în caz că aveam intenții de mărițis!

         
Am fost cazată la o bâtrănică ce știa câteva vorbe în română și îmi putea oferi masă de prânz contra cost, căci trebuia să stau acolo de luni până sâmbăta, naveta fiind posibilă doar cu autostopul. Culmea ironiei, cei aproximativ 75 de km sunt făcuți de tren în 4 ore iar pe atunci un singur autobuz trecea prin satul de jos, făcând legătura între Brașov și Moldova...

Primele mele săptămâni au însemnat o depresie cruntă. Plângeam cu disperare într-o singurătate deplină, neavând cu cine vorbi în afara orelor. În cancelarie nimeni nu știa să vorbească cu mine, cu exceptia unui profesor ce urma să iasă la pensie. Șoc, un mic cutremur adevărat... În clasă, după prima oră în care nimeni nu a înțeles nimic, m-am dus cu ghidul de conversație și cu dicționarul....Iar în clasa a cincea aveam o minune de copil talentat ce-mi servea drept traducător, inclusiv la ședințele cu părinții.

M-a salvat dorința sinceră de a comunica. I-am rugat pe copii să mă învețe, să fie un schimb reciproc. În nici jumătate de an ne întelegeam foarte bine, fiecare pe limba lui. În primăvară am avut inspecție și doamna inspector, româncă neaoșă, a rămas foarte plăcut surprinsă de atmosfera relaxată, prietenoasă, în care mi-am ținut orele. În vară mi-am luat cei 11 elevi din clasa mea, care abia dacă ajunseseră o dată la oraș (Târgu Secuiesc),și i-am dus în Poiana Brașov, cu telescaunul; au dormit în apartamentul meu, ca sărmăluțele...

După revoluție, aceeași inspectoare m-a sunat că mi-a găsit post în oraș, mult mai aproape de casă....Am plâns și eu, au plâns și elevii mei de era cât pe ce să mă oprească....

Nimeni, niciodată, nu m-a făcut să mă simt amenințată. Nu m-au izolat din răutate, nu m-au făcut să mă simt diferită. Și ei, si eu am avut bunăvoința și dorința de a ne întelege.

Ah, da, există un cuvânt unguresc pe care l-am învățat cu forța, în timpul tezei la clasa a cincea: 1989. FÖLDRENGÉS (CUTREMUR).....

Acum gătesc ungurește și mă uit cu plăcere la ciardașuri....
                        
Atunci nu existau decât radioul și două ore de tv în limba română, programe deloc interesante pentru copii. Cum puteau sa învețe româna? DE CE să învețe, când toată viața lor se petrecea în sat, și prin împrejurimi secuiești - printre ai lor? Când există școli și licee în limba maghiară, de ce să învețe româna copilul de la sat?

De ce ar fi româna tratată altfel decât limba străină, când nu există decât cele câteva ore din programă? CÂND, CUM să învețe bine ceva - fără prea multă utilitate? Dacă vor un serviciu bun, pleacă în străinătate, nu în Oltenia!

Recunosc, cu totul alta e situația în orașele mari, unde toți sunt nevoiți să comunice românește încă de mici copii. Să fii absolvent de facultate și să nu cunoști limba țării în care trăiești mi se pare rușinos. Pe toți prietenii și vecinii mei maghiari doar accentul îi trădează, nu gramatica!

Voi încheia cu un proverb spus de gazda mea: Câte limbi cunoști, de atâtea ori ești om!

Mult succes în ceea ce faceți! Aș fi vrut să vă pot scrie în maghiară, dar nu am îndrăznit să dau examen din ceea ce m-au învățat elevii mei maghiari…

Cristina Corui - Brașov







Sus