Marţi, 20 Noiembrie 2018
Marţi, 20 Noiembrie 2018


Kontakt / Despre drepturi neacordate și manualul comun propus de Lucian Mândruță

Despre drepturi neacordate și manualul comun propus de Lucian Mândruță

Lucian Mândruță a oferit un interviu portalului maghiar din România maszol.ro, spunând că redactarea unui manual de istorie româno-maghiară, scris de specialiști români și maghiari, ar fi un pas important în apropierea celor două națiuni. Mândruță s-a gândit că un manual ”acceptat de ambele părți”, ar avea un rol important în relațiile româno-maghiare.

Din postura de coordonator al volumului 'O istorie a maghiarilor' pot să afirm ceea ce am declarat și la prezentarea cărții, la Universitatea din Chișinău, legat de această tematică a ”reconcilierii”, că istoria Ardealului sau a altor regiuni din această parte din Europa nu poate fi folosită ca argument în decizii politice actuale, nu pot fi legate direct sau indirect de aplicarea legilor europene referitoare la minoritățile naționale autohtone.

             

Pe de altă parte nu există istorie ”acceptată de ambele părți”, deoarece istoria este aceași, nu poate să aibă „variante”, una maghiară și una română. Nu există istorici ”mincinoși” și ”cinstiți”. Istoria nu este ca fotbalul, că toată lumea se pricepe. Cercetarea istoriei este treaba istoricilor, care știu cum să abordeze tematicile, știu să pună tematicile în contexte europene.

Istoricii emit ipoteze, deoarece pietrele sau ceramica din pământ nu vorbește. Unele teorii sunt așa, altele altfel. Unele teorii sunt acceptate mai pe larg, altele nu.

Desigur, oricine poate cerceta istoria – ba mai mult, sunt chiar lăudabile eforturile civile legate de această tematică –, însă nu poți să folosești istoria ca atare, ca un argument politic în aplicarea legilor referitoare la drepturile minorităților. Foarte mulți ”patrioți” folosesc lacunele istorice sau situațiile/evenimentele/procesele controversate ca armă împotriva unei națiuni, sugerând că românii sau maghiarii secolului 21 ar fi fost prezenți la luptele strămoșilor lor în cutare bătălii.

Ergo: se pot redacta astfel de cărți istorice ”comune”, însă acestea nu rezolva în esență problemele româno-maghiare. Cu alte cuvinte: ar fi o carte faină în plus, în vitrina librăriilor, despre care se va vorbi tot așa, pro și contra. O lună, două. 

Esența problemelor româno-maghiare nu sunt legate de evenimentele istorice ”controversate” ci de nerespectarea legilor referitoare la drepturile minorităților. Nu cu manuale sau alte cărți vom rezolva problema înscripțiilor bilingve din Cluj – boicotate de regimul Funar –, ci cu voință comună. 

Nu cu ”altă descriere” a descălecatului vom rezolva problema folosirii însemnelor naționale ai maghiarilor, ci cu voință comună – în spiritul Europei, aplicând modelele sale de conviețuire.
Iar dacă am ajuns la tematica 'Europa', îmi permit să afirm că zâmbesc mereu atunci, când aud de 'bau-bau-l' de servici, care ne vrea rău.

România se prăbușește nu datorită rușilor sau a Ungariei, ci datorită inculturii și indolenței tradiționale. Iar a visa că maghiarii se vor bucura cândva că au ajuns minoritari după pierderea Primului Război Mondial mă face iarăși să zâmbesc.

Amar.






Sus