Vineri, 19 Octombrie 2018
Vineri, 19 Octombrie 2018


Kontakt / “Ia uită-te, mă, vin ungurii să ocupe Ardealu’!”

“Ia uită-te, mă, vin ungurii să ocupe Ardealu’!”

Am crescut în faimosul cartier Mănăștur din Cluj/Kolozsvár/Klausenburg. Și nu oriunde, ci pe și mai cunoscuta stradă Mehedinți (rămâi fără dinți), ne-am jucat pe malul pârâului Țiganilor (actualmente, foarte corect din punct de vedere politic, se numește Calvaria…) cu românii din cartier, ne-am jucat de-a v-ați ascunselea pe șantierul dintre strada mea și Parâng. Pe atunci relațiile etnice se construiau pe bătaie, strigăte, înjurături, etc. 

Am luat bătaie de mai multe ori din cauza faptului că sunt maghiar, la fosta școală generală de pe strada Moldoveanu elevii din clasele românești ne-au scuipat, înjurat. Aaa, să nu uităm faptul că în anul 1995…, dar asta este un alt subiect.


Am urmărit cu satisfacție proiectul Kolozsvár-Cluj 100 (era să mai adaug un zero… ooops), organizat de Asociația Robert Schumann, universitatea privată Sapientia (finanțată de la Budapesta) și Inspectoratul Școlar Județean Cluj. Cred că pot fi de acord cu colegul meu Csaba Szabó, care a scris că acesta este „cel mai mare proiect de apropiere a românilor și maghiarilor de la schimbarea regimului comunist până astăzi”.  


Cel puțin în Cluj/Kolozsvár/Klausenburg. Să nu uităm, însă, că Octavian Buracu, primul primar al orașului-comoară după revoluția din decembrie 1989, a fost primul care a inițiat proiecte de apropiere între români și maghiari – în 2014 a și fost comemorat cu ocazia Zilelor Culturale Maghiare. Mai mult, cu bani și din Ungaria mormântul acestuia din cimitirul Házsongárd a fost refăcut. 

Să nu uităm că, în anul 1992, a înființat la Cluj Asociația pentru Dialog Interetnic, care a militat pentru drepturile minorităților. De asemenea, tot el a înființat revista Dialog Interetnic. 

    

Csaba Szabó este prea modest să spună, dar și el a contribuit la atenuarea atmosferei încărcate dintre maghiarii și românii din Cluj/Kolozsvár/Klausenburg prin proiectul Szórványtengelyek, dar, mai ales, cred eu, prin Corbii Albi.

Și acum vine doamna Horváth Anna și ne propune ceva incitant: un proiect de apropiere dintre tinerii români și maghiari. Da, TINERI! Istoricii, intelectualii, OK, e o chestie, dar dacă reușim ca tinerii să se apropie, atunci, cel mai sigur, cauza e câștigată. Proiectul Kolozsvár-Cluj 100 de adresează liceenilor maghiari și români din Cluj/Kolozsvár/Klausenburg care aleg o personalitate  română, respectiv maghiară, și o prezintă publicului larg. OK, au fost și mici derapaje, de exemplu un licean de la Avram Iancu numindu-l „scriitor român” pe István Nagy (vezi videoclipul și relatarea în limba maghiară aici), dar acest gen de inițiative și proiecte, sunt sigur, vor duce Clujul spre un climat interetnic european.



We came a really long way, adică am parcurs un drum uriaș, ar spune englezul. De la izbucnirea conflictului interetnic din martie 1990 de la Târgu Mureș, la strigătele copiilor din Mănăștur City la vederea elicopterelor armatei române (“Ia uită-te, mă, vin ungurii să ocupe Ardealu’!”), la alegerea ca primar al tricolorul-și-pe-chiloți Gheorghe Funar, la lupta de aproape 3 decenii pentru inscripțiile trilingve la intrările și ieșirile din oraș, iată că… viitorul arată bine.

 




Sus