Marţi, 23 Octombrie 2018
Marţi, 23 Octombrie 2018


Kontakt / Cristian Sandache: Din culisele arbitrajului de la Viena ·

Cristian Sandache: Din culisele arbitrajului de la Viena

Volumul intitulat “Bătălia pentru Ardeal” (autor Valeriu Pop) este interesant, din perspective percepțiilor și punctelor de vedere ale diplomației românești, referitoare la chestiunea Transilvaniei, în litigiul teritorial cu Ungaria, momentul 30 august 1940- fiind semnificativ. Fiu de preot greco-catolic, jurist ca formație, Valeriu Pop -originar din județul Cluj (1893-1958) a avut un rol esențial în cadrul tratativelor româno-maghiare de la Turnu-Severin (16-24 august 1940) , secondându-l apoi, pe ministrul de Externe al României- Mihail Manoilescu, la Viena, cu ocazia derulării Arbitrajului din 30 august 1940. Printre informațiile de interes pe care volumul lui Pop ni-l oferă, reținem:

Ungaria solicita aproximativ 67.000 kilometri pătrați din teritoriul Transilvaniei, României urmând să-i rămână județele Făgăraș, Sibiu, o parte din zona Târnavelor (incluzând orașul Blaj), o mică parte din județul Alba (fără Alba-Iulia), Hunedoara și Banatul, Ar fi intrat sub jurisdicție maghiară aproximativ 2.200.000 de etnici români și 1.200.000 de etnici maghiari.

        

România insista pe ideea schimbului de populație, acceptând eventuale corecturi teritoriale nesemnificative (din perspectivă românească). Ultima ofertă a părții române (propusă de Mihail Manoilescu) indica o suprafață de 3000 kilometri pătrați și o populație de 350.000 de locuitori, pe care România ar fi fost dispusă a o ceda Ungariei. Era vorba despre orașele Satu-Mare, Carei, Oradea și Salonta.

Ungaria a insistat mult ca zona locuită de către blocul secuiesc să intre sub jurisdicție maghiară, în sensul ca, aceasta să fie legată de către Budapesta printr-un “coridor”. Un sprijin puternic din acest punct de vedere, l-au avut maghiarii din partea lui Benito Mussolini (Ducele Italiei) care le-a promis solemn, că va face toate diligențele posibile pe lângă Hitler, pentru ca orașul Cluj și zona secuiască să intre în componența Ungariei.

În cadrul discuțiilor cu partea maghiară, România a pus problema oferirii unei autonomii largi pentru secui, în acest sens, istoricul Nicolae Iorga afirmând că șansele pentru ca secuii să fie asimilați românilor sunt minime, unica rezolvare a chestiunii secuiești, fiind oferirea unei autonomii economice, administrative și culturale pentru aceștia. Se arăta însă sceptic față de capacitatea secuilor de a se autoadministra, fiind convins că în nici doi ani, aceștia vor solicita renunțarea la statutul autonom. Un volum dens, extrem de util nu doar istoricilor, ci și tuturor celor pasionați de istorie și de evenimentele anului 1940.






Sus