Marţi, 22 Mai 2018
Marţi, 22 Mai 2018


Kontakt / Radó bácsi, Kolozsvár, 1943, războiul și o fotografie fără gazdă

Radó bácsi, Kolozsvár, 1943, războiul și o fotografie fără gazdă

1943, preziua Crăciunului, ziua când - unii spun că de la îngeraș sau după unele credințe chiar de la Isus însuși, alții îl așteaptă pe Moș Crăciun. Copiii primesc cadouri după comportamentul lor din tot anul, poate chiar ceva ce le-ar plăcea foarte mult să aibă, eventual chiar au scris aceluia ce urma să le aducă surpriza.

Una dintre familiile creștine având patru copii, cel mic abia împlinind 3 ani, a fost repartizată în casa cu etaj a familiei Radó.

Deși casa era a lor, legile anti-evreiești nu le mai permiteau posesiuni, mai mult, erau aproape chiriași în propria casă obligați să se refugieze la etajul clădirii.



În această frumoasă zi plină de așteptări, atât din partea copiilor cât și din partea acelora care cu greu au adunat bănuții luni în șir, războiul nepermițându-le prea multe bucurii dând frâu liber însă neajunsurilor, familia de la parter i-a rugat pe soții Radó să-i ajute, să le facă copiilor o surpriză de zile mari: să coboare pe o frânghie cadourile, ca și cum acelea ar fi venit direct din cer, de la îngeri.

Așa s-a și întâmplat. La un semnal numai de adulți știut a început „să coboare” din cerul friguros un mănunchi întreg de diferite lucruri pe care le-au coborât acele făpturi care au știut să aducă bucurii celor patru copii, agățând cadourile pe o frânghie legată de grinda acoperișului în timp ce ei au trebuit să plece mai departe.

Pentru că n-a trecut mult -poate că nici n-au ieșit din iarnă- când într-o zi Radó bácsi le-a zis, puțin îngândurat și cu o urmă de amărăciune: "Mi el fogunk menni... Noi vom pleca...".

Și niciodată nu i-a mai văzut nimeni... La o distanță de 75 de ani de această întâmplare tata mi-a zis: "Zolikám, keresd meg a Radó bácsi fényképét, ott van az irataink között valahol, román szöveggel, mert a Román Állami Vasútnál dolgozott és add oda a barátaidnak, hátha ők találnak egy leszármazottat, egy családtagot..."

"...Zolikám, caută fotografia lui nenea Radó printre actele noastre în limba română pentru că a lucrat la Căile Ferate Române și du-o prietenilor tăi, poate reușesc ei să găsească un descendent sau pe cineva din familie...". Și a plecat și el mai departe, lăsându-ne ca moștenire iubirea aproapelui, grija de a nu lăsa răutatea să ne despartă vreodată.





Sus