Marţi, 22 Mai 2018
Marţi, 22 Mai 2018


Kontakt / Pe marginea unei lansări de carte la Cluj

Erika Mărginean: Pe marginea unei lansări de carte la Cluj

La bordul unui Logan cu număr de înmatriculare de Ilfov, după o singură oprire de câteva minute ca să-mi revin din starea de rău de rău de mare, am făcut o intrare glorioasă în metropola de pe Someș!

După un stres ce a pus stăpânire pe mine de o săptămână fiind nesigură asupra mijlocului de transport pe care îl voi folosi, deși D. m-a asigurat că e totul aranjat, iată-mă în fața unei clădiri ascunse după niște copaci, la numărul 160 din strada Donath. Părăsind parcarea dotată cu un fel de terasă-bar și trecând pe lângă bustul lui Iacob Mureșianu (1857-1917) am ajuns la poarta Studioului de Radio Cluj, unde mă așteptau câțiva corbi albi și m–au condus la sala unde urma să înceapă.


Primul pe care l-am întâlnit a fost Omul mare de la mare, corbul alb cu părul negru ca pana…corbului! După aproape un an de colaborare online, ne-am văzut față-n față. În sală l-am întâlnit și pe al treilea autor din volumul ”trei”, cu barba și părul alb, la fel de modest și pașnic cum îl știam din colaborarea online.

Sala s-a umplut cu elevi, profesori, părinți și invitați în timp ce sufletul evenimentului jurnalistul Szabó Csaba dădea ultimele indicații: voi vă așezați acolo, așteptați să vă dau semnul ca să urcați pe scenă. Andrei, știi ce ai de făcut, da? Îl întreba pe românul din Ungaria, proaspăt bursier Corb alb. Nu suntem boșorogi, avem și muzică heavy metal, îi liniștea pe suspicioșii care nu știau la ce să se aștepte studiind programul evenimentului. Gala Bibliotecilor Corbul Alb? Lansare de carte? Reporteri debutanți?


Și la un semn toată sala aceea înaltă și cu o acustică foarte bună, așa cum îi șade bine unei săli Radio, s-a transformat într-o scenă pentru un spectacol inedit.

Punându-i câteva întrebări lui Csaba, pe messenger, înainte de plecare, încercând să aflu detalii despre ce va urma, parcă-l văd cum dădea din mâini a lehamite: femeie!, și tastând de zor: ”tu ești de a casei, nu ai luxul de a fi invitată, când ai intrat începe lucrul. Ai o sarcină foarte importantă: să ajungi vie!”

totiimpreuna.jpgAm ajuns vie și imediat după prezentarea simpaticului minoritar român din Ungaria, Andrei Sebastian Csiplo, pe scenă au apărut cei trei reporteri debutanți, elevii Școlii Gimnaziale Octavian Goga din Cluj-Napoca. Și spre mirarea noastră, ne-au chemat pe rând pe scenă pe noi cei trei din ”trei” și ne-au pus întrebări despre volumul ”trei”. 


Mai vorbăreț decât Florin Piersic, craioveanul Marius Dobrin a trebuit atenționat să nu acapareze tot spațiul de emisie. Mă pregăteam să vorbesc despre cărțile unor scriitori maghiari, cărți traduse în limba română, când îmi aud numele și că va trebui să răspund reporteriței de la secția maghiară, evident în limba maghiară!

Nu știu cum reușește Csaba să comande, că omul execută fără prea multă crâcnire ce poruncește cu atâta naturalețe de parcă tu ar fi trebuit să știi că asta va urma! La protestele mele rostite în timp ce urcam pe scenă, că despre asta nu era vorba, mi-a făcut semn, du-te numai, du-te, ți-am zis că avem și surprize. 


De surpriză n-am nimerit butonul ”pentru limba maghiară apăsați tasta doi” și după câteva secunde aveam tabula rasa în cap, după care m-am redresat și am vorbit într-o limbă maghiară de ferească sfântul, mai degrabă ”o maghia-română”, cu toate astea am fost aplaudată, spre încurajare, probabil.

Acum mă gândesc, că dacă aș fi fost un pic mai odihnită, aș fi putut anticipa ce-mi pregătește Csaba: păi dacă noi suntem 3, reporterii sunt 3, fiecare e întrebat de câte un reporter, singura care poate răspunde în maghiară sunt eu, iar una dintre reporterițe e de la secția maghiară! Bună dimineața!


După spectacolul în care elevii au recitat poezii în română și maghiară de la autori români și maghiari, două profesoare deasemenea, precum și o invitată de etnie ucraineană care a recitat din Taras Sevcenko în original și în română, ajutată fiind de Csaba care a recitat în limba maghiară, a urmat o sesiune de autografe.

După un interviu bilingv pentru RTV3 eram deja în drum spre Mureș.

Abia ajunsă acasă am reluat filmul evenimentelor și m-am mirat cât de bine organizat a fost spectacolul și cât de bine s-au înțeles pe scenă copiii români și maghiari, evoluând împreună în aceeași piesă, ca părțile bine unse ale unui mecanism ce funcționează perfect. S-au simțit atât de bine că nu mai voiau să plece. Stăteau ciorchine pe treptele din curtea Studioului, bucurându-se de razele de soare ce -și făceau loc prin frunzișul copacilor.


Dacă și adulții s-ar înțelege așa cum se înțeleg copiii între ei, am putea clădi o lume mai bună! Adulții nu se vor iubi, poate, dar se vor înțelege mai bine după ce se vor cunoaște mai bine, și asta deja e un pas înainte! Corbii pentru asta militează!






Sus