Marţi, 23 Octombrie 2018
Marţi, 23 Octombrie 2018


Kontakt / Cristian Sandache: Moștenirea Imperiul Austro-Ungar

Cristian Sandache: Moștenirea Imperiul Austro-Ungar

Imperiul Austro-Ungar nu mai este. Au rămas în urma sa vagoane de biblioteci dedicate unui subiect istoric complicat, o sumedenie de polemici, dar mai presus de toate, o anumită estetică ontologico-arhitecturală, care uimește printr-un fel de rafinament decrepit.

Învățat ani la rând, că Imperiul fusese o cumplită închisoare a popoarelor, unde împilarea și nedreptatea se serveau de trei ori pe zi (sau poate și mai mult! - precum porția de cucută socratiană) am descoperit treptat, că acolo unde altădată, austriecii sau maghiarii administraseră diversele regiuni ale Dublei Monarhii, s-a moștenit un soi de ordine, organizare (sau instinct de igienă colectivă), evident mai viu decât în alte locuri. 


                  

Prima piesă jucată la fostul Teatru Național Maghiar din Kolozsvár (Cluj), în data 8 septembrie 1906, a fost cea a lui Herczeg Ferenc, cu titlul Bújdosók. Clădirea a fost proiectată de  Ferdinand Fellner és Hermann Helmer, doi arhitecți austrieci. Statul român a preluat clădirea în 1919. Actualmente informațiile legate de acesată clădire impozantă încep cu anul 1919, de parcă această clădire cu infrastructura sa ar fi picat direct din cer. 


Trupa fostului Teatru Național Maghiar din Kolozsvár, obligați de armata română să predea clădirea noii puteri.



Mărturisind acest fapt știu că voi deveni și mai antipatic decât sunt (în special unei anumite categorii de “patrioți’), dar cred că observația aceasta e vizibilă din avion. Căci, dacă ar fi să analizăm la sânge România de azi (regiune cu regiune) Transilvania, Banatul și Bucovina sunt singurele prin intermediul cărora, putem privi ceva mai decrispați, către restul Europei. 

Măcar la capitolul “igienă”. Desigur, voi fi pus la punct dur, spunându-mi-se că nu trebuie niciodată judecat global, etc,etc. Așa-i. Pădure fără uscături nu există. Dar asta e părerea mea. Și…punctum. 

Nu sunt un nostalgic al niciunui Imperiu. Însă iubesc nespus de mult civilizația și mai ales- pe oamenii care știu s-o creeze și s-o întrețină.




Sus