Miercuri, 14 Noiembrie 2018
Miercuri, 14 Noiembrie 2018


Kontakt / Despre maghiara perfectă a lui Goldis László/Vasile Goldiș

Despre maghiara perfectă a lui Goldis László/Vasile Goldiș

Stau și mă mir, cât de bine cunoștea Goldis László (Vasile Goldiș) limba maghiară. Opera sa de bază, A nemzetiségi kérdésről (tradusă ulterior în limba română cu titlul Despre problema naționalităților) a fost scrisă într o maghiară briliantă, editată la Arad, 1912. 

Acest eseu celebru – sâmburele discursului de la 1 Decembrie 1918 – a luat naștere la cererea cercului liberal Darwin-Kör din Nagyvárad (Oradea de astăzi), un grup intelectual care avea ca menire (conform scrisorii adresate de György Ernő socialdemocratului Szabó Ervin) promovarea științelor interdisciplinare considerate moderne în acea vreme. 

Goldis László – fostul student de la Budapesta, un bun și fin cunoscător al istoriei ungurilor și a limbii maghiare literare – a scris eseul său pentru a-l citi la ședința acestui cerc intelectual, însă întrunirea a fost amânată.
     

Fiind vorba de un eseu capodoperă, la granița dintre strategiile politice ale drepturilor minoritare și filozofia condiției umane, Goldiș nu a avut răbdarea să aștepte noua ședință și a publicat textul, cu titlul A nemzetiségi kérdésről.

Citind pe Goldiș, rămân uimit de clarviziunea și obiectivitatea sa sănătoasă, care se datorează și experiențelor sale pedagogice, predând la diferite școli atât maghiara cât și româna. Maghiara o stăpânea așa de bine încât îi găsim numele pe un manual de predare a limbii maghiare, alături de un inspector de specialitate, Ferenc Koós, cu titlul Abecedar și întâia carte pentru deprinderea limbei maghiare în școlile poporale române, Brașov,1894,1897,1900,1904,1905,1908.

Eseul lui Goldiș poate fi considerat un text original, fără tentă antimaghiară, tratând istoria acestor regiuni obiectiv, mai ales când vine vorba despre națiunea maghiară sau română, notând: 

”Ceangăii din Moldova din punct de vedere etnic aparțin națiunii maghiare, din punct de vedere politic națiunii române. Românii din Ungaria aparțin națiunii române iar politic aparțin de națiunea maghiară”.

Aceleași semne de claritate și pragmatism poartă și capitolele legate de educația în limba maternă.

”Dacă se va ajunge ca toți românii să vorbeasca limba maghiară atunci mai mult ca sigur că acest popor român își va pierde limba natală. Ce rost să mai aibă vorbitul în română în familie când la primărie, poștă, judecată, jandarmerie și finanțiști se poate vorbi în maghiară? Ce rost ar avea atunci limba maternă? Nu există în lume popor bilingv. Indivizii pot vorbi mai multe limbi, ba chiar pături întregi ale societății pot face asta, însă un popor întreg nu poate fi bilingv.”

Foarte actuală observația lui Goldiș legată de învățarea limbii statului de naționalități care au altă limbă maternă:

”Nu de aceea nu însușesc naționalitățile maghiara, că ei nu vreau acest lucru, ci pentru faptul... că o limbă învățată în regim forțat nu prinde rădăcini”.

Avem mult de învățat de la Goldis László/Vasile Goldiș. Și maghiarii, și românii. Dacă am avea și acum, de Centenar astfel de oameni de seamă în conducerile societății... Bilingvi, culți, pragmatici...







Sus