Sâmbătă, 25 Mai 2019
Sâmbătă, 25 Mai 2019


Kontakt / Andrei-Sebastian Csiplo: Cum decurge o oră de limba și literatura română în școlile bilingve din Ungaria?

Andrei-Sebastian Csiplo: Cum decurge o oră de limba și literatura română în școlile bilingve din Ungaria?

Este o bună întrebare la care o mulțime de persoane își pun multe semne de întrebare la sfârșitul propoziției. Întrebări ce des mi se pun când îi spun cuiva din România că vin din Ungaria ca spre exemplu: Dar la voi se face română? Despre ce învățați acolo? Ce limbă vorbiți la ora?, iar când ajungem la subiectul bacalaureat, mă întreabă uimiți: Si voi dați bac din română? 

Păi evident daca este obligatoriu, nici vorbă să fim scutiți de orice lucru ce îl învață frații noștri din țara-mamă. Ar fi cu totul hilar și ciudat să nu știm cine au fost: Eminescu, Creangă, Rebreanu, Caragiale etc..., și ce au făcut pentru spiritualitatea românească, cu ce daruri neprețioase ne-au îmbogățit comoara țării, dar și a întregii Europe. 


Știm că în Ungaria există învățământ românesc bilingv sau pur și simplu unde limba română este studiată ca și limbă străină. Avem grădinițe, școli, liceu, catedre de limba și literatura română la Szarvas, Seghedin și Budapesta, unde copiii și studenții învață de la cei mai buni, ca pe urmă să existe urmași mai buni ca dânșii, e o chestiune de interes și dăruință în munca depusă zi de zi, ca și cum ar dori să sculpteze ceva frumos din tine, fără a cere ceva în schimb, acesta este mentalitatea acelor persoane care le predau tinerilor români din Ungaria.

Totuși ce face ca școlile bilingve românești să rămână românești? Răspunsul este simplu, faptul că se predă limba și literatura română, respectiv cultura și civilizația românească, pentru că Da!, există și așa ceva la noi. 

Este cu totul normal ca fiecare copil sau student să învețe română pe mai departe, dacă au rădăcini românesti, și un grai pe atât de aparte. Pe lângă acest lucru toată lumea trebuie să învețe cultura și civilizația românească, începând cu istoria de la daci și traci, la constituirea statului modern democratic România, până la istoria comunității românești din Ungaria împreuna cu literatura românilor de pe aceste meleaguri. 


Numărul orelor de română este destul de ridicat(ex: la liceu 4 ore + 1 ora cultură și civilizație românească obligatorii, pe lângă orele suplimentare), astfel copiii având oportunitatea de a însuși suficiente cunoștiințe de limba română de-a lungul anilor petrecuți în aceste instituții, chiar dacă nu doresc acest lucru. 

Bineînțeles tinerii sunt unii care vorbesc doar în română cu colegii și profesorii, în ambele limbi (dacă este vorba de graiul micherechenesc sau chitighăzean), alții doar în limba maghiară, fiind la început de drum.

Există decalaj între materia predată în România și ceea ce ne predau cadrele didactice de aici? Există, dar este nesemnificativ, diferența constând doar în faptul că sunt unele subiecte care nu se predau la noi pe motiv că nu reprezintă o importanță considerabilă în ceea ce trebuie să știm cu adevărat, situația repetându-se și invers, ce la noi se studiază, în România este înca în grad de implementare ca spre exemplu: scriitorii postmoderniști din lit. română.


Ora de română în Ungaria, decurge într-un mod cu totul diferit față de modelul de predare românesc care de mai mulți ani a început să scârțâie, nimeni băgând în seamă. Nu este o formă de atac asupra propriei patrie, dar să recunoaștem că este un sistem învechit. 

Pe tot parcursul cât am fost elev în România, orele au decurs în felul următor: profesorul intra în clasă, toată lumea se ridica și ca roboții gata programați salutau cadrul didactic( știu că e o formă de respect, și la noi a fost așa, dar nu asemenea ca și la armată), apoi dupa ce dascălul făcea prezența urma o scurtă convorbire cu elevii, scris pe tablă ori dictat la copii ceea ce trebuie să învețe pe ora viitoare, interacțiune zero și asta basta ora s-a terminat. 


Nu toți procedează astfel, dar din păcate majoritatea au acest tic de a preda care este cu totul greșit și înapoiat. Din această cauză, aceste generații ce cresc nu cunosc altceva decât să asculte la comandă și să execute ordinul, din nefericire adevărat, dar nu este valabil peste tot din câte am mai precizat. Lucrul acesta nu ajută la dezvoltarea individului, de a își exprima opinia proprie, de a fi criticat de alții și a învăța din acestea, a se perfecționa pentru ca mai târziu să fie exemplu pentru alții.

Ce am observat eu când am ajuns în Ungaria a fost cu totul neobișnuit pentru mine, care până atunci am învățat doar a tăcea și asculta. Am observat o deschidere a profesorului către mine ceea ce la început a fost greu să realizez ce se întâmplă cu adevărat, dar cu timpul și grija dascălului, m-a facut un alt om, de parcă aș fi renăscut. 

După ce au tras de mine și m-au încurajat când greșeam în ceva, când nu înțelegeam ceva, pur și simplu mi-am luat zborul singur fără ca cineva să mă mai țină din spate. Am învățat să vorbesc deschis cand nu știam ceva, să îmi spun opinia când simțeam ceva, să vorbesc cu profesorii mei asemenea ca și cu părinții, să visez și să i-au decizii de unul singur, ca apoi să învăț din propriile greșeli, și respectiv din experiențele trăite la maxim.

În Școlile generale copiii învață pe clase limba și literatura română din cărți realizate de prof. univ. din Ungaria și Romania, cărți din alte țări fiind interzise în utilizare, doar subtil se practică acest lucru. La liceu elevii în urma unei evaluari scurte sunt comasați pe grupe de începători, medii și avansați, astfel grupele formate sunt mixte, profesorul având posibilitatea de a se ocupa de fiecare persoană în parte și bineînțeles la același nivel, existând cărți pentru fiecare categorie. Până la sfârșitul celor 4 ani de liceu fiecare grupă fiind nevoită să ajungă la un nivel corespunzător încât să poată promoveze bacalaureatul din limba și literatura română.


Acest lucru s-a întâmplat și cu mine, eu fiind la avansați, unde am avut ocazia de a învăța de la cei mai buni, cadre didactice foarte bine pregătite în instituții de învățământ superior din România și Ungaria. 

Orele se țineau la toate grupele, dar mai ales la avansați în limba română, celelalte având o scutire la unele cuvinte necunoscute care necesitau traducere. Lucrul ce m-a mirat pe mine cel mai mult a fost modul de predare al profesorilor, lucru ce l-am înțeles doar ulterior, când am ajuns în situația de a vorbi cu tineri din România, care mă intrebau: Dar tu de unde știi lucrurile acestea?, alții din păcate nici măcar nu știau despre ce vorbesc, cu toate că e tot literatură, acela fiind momentul când m-a durut cel mai tare. 

O lipsă de interes ce se reflectă și în tineri ce s-au săturat de a tot scrie și învăța lucruri nefolositoare, că astea sunt să vă spun sincer( existând în acest caz și excepții).
Cu toate acestea trebuie să fim mereu pregătiți de a trece peste orice munte care s-ar ivi în calea noastră, indiferent cât ar fi el de enorm și abrupt, altfel nu am putea realiza lucruri mărețe pe pământ, sau poate da?




Sus