Miercuri, 26 Septembrie 2018
Miercuri, 26 Septembrie 2018


Kontakt / Andrei Sebastian Csiplo: În România nici măcar nu se știe de existența acestei comunități românești din Ungaria

Andrei Sebastian Csiplo: În România nici măcar nu se știe de existența acestei comunități românești din Ungaria

De mai multe decenii sau secole pe teritoriul Ungariei de astăzi au locuit diverse națiuni care au participat în functie de posibilitățile date de epocă la viața culturală, socială și respectiv religioasă a țării ca de exemplu: slovaci serbi, ucrainieni, polonezi ș.a.m.d, printre acestea numarându-se și cel românesc. 

Românii din Ungaria reprezintă populația românească care după Primul Război Mondial, mai precis după tratatul de la Trioanon de la data de 20 iunie 1920, a rămas pe teritoriul Ungariei de astăzi, iar incepând din acea perioadă conviețuiesc impreună cu celelalte naționalități prezente în sudul, respectiv sud-estul țării, imediat în vecinătatea României de azi. 


          Școala românescă de la Aletea (Elek), Ungaria. Stemele celor două țări deasupra tablei.

Conform unor studii inițiate de anumite asociații și organizații ale românilor de pe aceste meleaguri, numărul etnicilor români din Ungaria se presupune că numără în jur de 25 000 - 30 000 de suflete, majoritatea acestora fiind de religie ortodoxă, fiind urmată de greco-catolici, baptiști și pentiscostali. 

      

                    Școala românescă de la Aletea (Elek), Ungaria.Steagurile flutură pașnic alături.

Marea parte a acestor persoane sunt imprăștiate prin diferite localități de pe teritoriul țării precum: Jula, Micherechi, Aletea, Chitighaz, Bătania și multe altele, locuind în zone compacte și conviețuind împreună cu populația autohtonă maghiara majoritară, în afara de localitatea Micherechi care și până în zilele noastre reprezintă singurul așezământ locuit preponderent(în proporție de 90-95%) de români. 


                 Grădinița românescă din Bedeu (Bedő), Ungaria. Steagurile flutură în pace împreună

Centrul acestei comunități îl reprezintă orașul Jula, unde se afla și cele mai numeroase și importante institușii românești de pe teritoriul Ungariei, precum: Autoguvernarea pe Țară a Românilor din Ungaria, Liceul Românesc ‚Nicolae Bălcescu’, cele două redacții românești( ‚Foaia Românească’ și ‚Cronica’), Uniunea Culturală a Românilor din Ungaria, Centrul de Documentare și Informare al Românilor din Ungaria și multe alte instituții ce au ca rol esențial în păstrarea și transmiterea tradițiilor, obiceiurilor și a limbii române generațiilor viitoare.  

De asemenea și în localitățile menționate mai sus sunt prezente școli bilingve și alte instituții importante românești, finanțate exclusiv de guvernul maghiar, singura instituție care primeste un sprijin financiar parțial fiind Săptămânalul Românilor din Ungaria‚ Foaia Românească din Jula.


                      Școala românescă de la Câtigaz (Kétegyháza) Ungaria. Steagurile flutură pașnic.

Dar totuși cum am ajuns eu, un român get-beget să vorbesc despre această comunitate?

Totul a inceput de la momentul când împreună cu familia mea ne-am mutat în Ungaria, din dorința părinților de a imi face mie un bine. Ajuns în localitatea Bătania la nici 30 de kilometri de Municipiul Arad, de unde sunt originar, am ajuns să frecventez cursurile Școlii românești Lucian Magdu, mai târziu studiile liceale continuându-le la Liceul Nicolae Bălcescu din orașul Jula.

Sincer se pot spune multe lucruri pozitive despre acești oameni minunați, respectiv devotați etniei și sentimentului pur românesc pe care il țin adânc înfiripat în suflet, lucruri negative fiind greu de specificat. 

În primul rând lucrul ce m-a impresionat cel mai mult când am venit din România a fost faptul că în Ungaria există instituții românești sau bilingve, unde copiii pot învăța în ambele limbi: română sau maghiară, materiile predate în scoala sau liceu, fiind pregătiți de cadre didactice cu experiență și studii din România sau Ungaria. 


          Școala românească de la Bătania (Battonya), Ungaria. Steagurile flutură alături pe clădire.

Alături de acest obiect a fost că fiecare cadru didactic te ajută mereu în cazul în care aveai unele dificultăți la anumite subiecte, explicându-ți atât in română, cât și în limba națională, lucru demn de precizat. În afară de profesori și în afara orelor de studiu, este important de menționat că în cazul în care îi adresezi o întrebare unei persoane din comunitate, aproximativ toate îți vor răspunde în română, daca te adresezi în românește bineînțeles.

Cum ne văd românii din Ungaria pe noi românii veniți din România?


Școala românească din Apateu (Körösszegapáti), Ungaria. Steagurile flutură împreună pe clădirea școlii.


De cele mai multe ori venirea unui român este o bucurie, indiferent de vârsta acestuia, dar aldminteri a mai multor. În situația mea, eu pot spune că am fost crescut de către ei, în timp ce România mi-a oferit baza și conștiința românească cât am studiat la Arad. Niciodată nu au avut gândul de a își disprețui semenii și mereu ne-au(nu doar pe mine) acceptat cu zâmbetul pe buze. 

Nu pot spune decât gânduri frumoase despre această comunitate de români, plină doar de oameni sufletiști, optimiști, care îți sunt mereu alături în momentele cruciale ale vieții și să nu uităm dornici de a își păstra limba și tradițiile străbunilor pentru a le transmite viitoarelor generații ce vor urma, adevărații noștrii frați împrăștiați pe meleagurile Ungariei.

Cum îi vedem noi românii din România pe românii din Ungaria?

Aceasta este una dintre cele mai controversate întrebari ce ne-o putem adresa nouă înșine, fiind vorba în cazul real de actualiate voi preciza câteva aspecte generale legate de acest lucru:


                          Liceul românesc de la Jula (Gyula) - cu steagurile reconcilierii

Primul aspect ar fi faptul că oricât ar fi de necredibil, majoritatea românilor din România nici măcar nu știu de existența acestei comunități din afara granițelor țării, dar nu este singura despre care nu se spune nimic, nu se informează populația țării, astfel nici nu se află doar accidental de ele, uneori fiind prea târziu.

Al doilea aspect ar fi că autoritățile române împreuna cu Ministerul Afacerilor Externe, deseori vin în vizite oficiale la Jula pentru a se interesa de situația acestei comunități, dar într-un final, în majoritatea cazurilor nu se ajunge la nici un fel de rezultat vizibil cu ajutorul căruia să îmbunătățească situația românilor din afara granițelor României.

Cel mai esențial aspect ușor de observat este faptul că la prima vedere, persoanele care formează această comunitate sunt unguri, dar cercetând un pic mai în detaliat sau pur și simplu tinând o conversație normală cu ei, aflăm în mod șocant că sunt persoane care vorbesc fluent limba română, alții la nivel mediu, iar restul oamenilor tot mai puțin, majoriatea persoanelor, dar nu toate folosind tot mai frecvent limba maghiară în comunicare, lucru legat strict de fenomenul de asimilare. 

Cu toate acestea mai există tineri care vor sa facă ceva, majoritatea vorbind ambele limbi fluent și încercând pe cât posibil să repare ceea ce alții au distrus, restabilind echilibrul de altă dată.


Steagurile primăriei și al școlii românești din  Apateu (Körösszegapáti), Ungaria. Steagurile flutură împreună pe clădiri.

Mulți dintre noi românii spunem că sunt unguri, dar nu e așa, faptul că folosesc ambele limbi și trâiesc în Ungaria este numai o pata mare lăsată de istorie și care nu poate fi remediată. Fiind crescut de ei le-am putut simți durerile și dezamagirile, dar totodată am învățat că oricât de cruntă ar fi viața cu omul, niciodată să nu te dai bătut, indiferent de ce s-ar întâmpla.

Oricât am spune că ei sunt unguri trebuie să recunoaștem că și ei sunt o parte importantă a culturii și spiritualității poporului român, frații și surorile noastre de peste hotare, sânge din sângele românilor ce nu se schimba niciodată în apă, adevarații români din Ungaria.




Sus