Vineri, 22 Iunie 2018
Vineri, 22 Iunie 2018


Kontakt / Clujul îl sărbătorește pe regele Matia cu făclii

Clujul îl sărbătorește pe regele Matia cu făclii

Anul 2018 a adus cu el mai multe sărbători și comemorări ale unor evenimente istorice mai vechi sau mai recente. Pe lângă centenarul Marii Uniri și al sfârșitului Primului Război Mondial, în 2018 comemorăm 560 de ani de la alegerea unui fiu al Clujului ca și rege al Ungariei și 575 de ani de la nașterea sa. Asociațiile Kincses Kolozsvár (Clujul Comoară) și Amaryllis au sărbătorit săptămâna trecută cu un șir de evenimente culturale încoronate cu o defilare cu 575 de făclii aprinse în onoarea regelui. 

Pe lângă aceasta, anul 2018 a fost desemnat de către guvernul Ungariei, An memorial Matia. Reprezentanții guvernului ungar au subliniat printre altele că regele este simbolul alianței și al înțelegerii între popoarele regiunii noastre.


Întrebarea care trebuie pusă în acest context este legată de relevanța actuală, dincolo de retorica politicienilor, a personalității unui suveran mort de mai mult de jumătate de mileniu. Cine este, sau cine ar trebui să fie Matia pentru maghiari și români, dar și pentru clujenii începutului de secol XXI?

Matia s-a născut la Cluj la data de 23 februarie 1443, în casa unui burghez local  Jakab Méhfi. Acest lucru nu era deloc întâmplător întrucât tatăl lui Matia, voievodul Transilvaniei Ioan de Hunedoara, avea relații foarte strânse cu orașul de pe Someș. Ioan a fost printre cei care au ajutat orașul să-și recapete privilegiile pierdute în urma revoltei țărănești de la Bobâlna. Astfel era de la sine înțeles că soția gravidă a voievodului a ales ca și reședință de iarnă Clujul în locul castelului de la Hunedoara care în acel moment era un șantier în construcție.


Se spune că Matia a învățat să scrie și să citească chiar în oraș. Nu se știe exact unde, dar în acea perioadă, Clujul avea două școli. Prima funcționa în cadrul mănăstirii dominicane, iar cea de-a doua în cadrul parohiei locale. Indiferent cum s-a întâmplat în realitate, tânărul Matia nu și-a uitat locul de naștere, chiar dacă nu s-a mai întors în oraș până la 1467. La acel moment însă el era deja rege din anul 1458. 


Chiar dacă ocazia vizitei era una neplăcută  răscoala nobililor transilvăneni  regele i-a conferit proprietarului casei în care s-a născut scutire de la taxele datorate de către aceasta. Acest privilegiu avea să devină în secolele următoare motivul unui șir de dispute și neplăceri, atât pentru urmașii lui Jakab Méhfi cât și pentru oraș. Privilegiile însă au avut un efect neașteptat asupra casei. Aceasta a supraviețiuit până în zilele noastre, fiind cea mai intactă casă medievală din Cluj.

Chiar dacă vizitele regale erau rare în Cluj, fiul orașului nu a uitat de aceasta. Ori de câte ori i-a conferit sau reînnoit vreun privilegiu orașului, a amintit de Cluj ca și ”orașul meu natal”. Aceste donații regale, esențiale pentru creșterea economică a orașului, au făcut posibil ca în epoca principatului, aceasta să fie numit primul oraș al Transilvaniei. Matia i-a ajutat pe clujeni la întărirea zidurilor cetății, cu renovarea bisericii Sfânul Mihail dar și cu construirea mănăstirii franciscane din strada Lupilor (actuala Mihail Kogălniceanu). 


Nu este de mirare așadar că memoria regelui s-a păstrat vie în mentalitatea colectivă locală timp de secole. Această memorie era susținută și de către scrierile unui alt clujean, Caspar Heltai, marele tipograf din secolul al XVI-lea. Acesta, prin scrierile sale, a răspândit cultul regelui care în vremurile nesigure ce au urmat domniei lui Matia, reprezenta stabilitatea politică și siguranța pe plan extern.

Dacă ne uităm doar la acele momente din viața lui Matia care se leagă de Cluj sau de Transilvania este ușor să pierdem din vedere adevărata monumentalitate a personajului istoric. Matia a lăsat o moștenire culturală și politică care i-a supraviețuit și care i-a marcat nu doar pe maghiari ci și pe celelalte popoare din regiune.


Pe plan cultural, Matia a fost primul suveran și mecena renascentist la nord de Munții Alpi. El a creat o bibliotecă care era a două ca și mărime după cea a Vaticanului, iar după moartea sa, intelectualii austrieci, polonezi dar și cehi veneau să viziteze în mod regulat vestita bibliotecă de la Buda care conținea printre altele manuscrise antice considerate și astăzi unicate. 

Patronajul lui Matia s-a extins nu numai asupra artiștilor și meșteșugarilor locali dar și asupra celor din Italia renascentistă, concurând efectiv cu principii italieni ai vremii. Planul ambițios de construcții și renovări în stil renascentist dar și gotic a influențat gustul artistic al Habsburgilor dar și al familiei de Jagiellon. Chiar dacă vestitele palate de la Buda și Visegrád nu mai există, influența lor se simte și se poate vedea la Cracovia sau la Praga. Se spune că urmașul său pe tron, Vladislav al II-lea de Jagiellon, și-a trimis propriul său meșter zidar, Benedikt Ried, la Buda, să învețe stilul renascentin, studiind construcțiile lui Matia.


Pe plan politic, Matia a trăit și a domnit sub umbra amenințătoare a Imperiului Otoman. Ca să contracareze pe această amenințare uriașă a încercat să construiască un imperiu dunărean. Acest imperiu avea să fie realizat numai de către dinastia de Habsburg după lupte sângeroase cu otomanii care au durat mai mult de un secol. Nu era vina lui Matia că nu a reușit să-și vadă proiectul împlinit. Nu a avut nici timpul și nici resursele necesare. Urmele acestui proiect ambițios încă se pot vedea de la Bautzen în Germania, până la Viena.


Planul imperial al lui Matia nu era privit cu ochi buni de către contemporanii săi. Cei mai mari rivali occidentali erau Habsburgii și Jagiellonii. Nici țările române nu au scăpat însă de ambițiile politico-militare ale lui Matia. Spre nenorocul său, regele a avut niște adversari pe măsură în persoana lui Ștefan cel Mare și Vlad Țepeș. Într-un final însă, relația politico-militară dintre Matia și domnitorii români trebuie înțeleasă în contextul vremii. Matia bazându-se pe dinamica relațiilor anterioare între cele trei entități politice, a încercat să-și crească baza de putere proprie. 

Ștefan cel Mare, fiind și el un comandant militar și politician briliant, a reușit să contracareze tentativa lui Matia, din 1467, de a-l înlătura de pe tron, după care a contrabalansat cu succes presiunea occidentală prin atragerea suportului polonez. La final însă, ceea ce a contat, a fost ajutorul militar și financiar trimis de către Matia lui Ștefan, care a contribuit și la victoria răsunătoare de la Vaslui.

    

Care este așadar bilanțul domniei lui Matia și care este relevanța personalității sale în context modern? Domnia lui Matia a fost ultima mare perioadă de înflorire a Regatului Maghiar medieval. Această entitate politică a fost una multietnică (fapt subliniat cu atâta zel de către istoricii români, dar care duce la unele concluzii total eronate) în care români ca bunicul și tatăl regelui au reușit să-și construiască cariere care într-un final au adus coroana lui Matia. Mesajul acestor cariere de succes este foarte important și pe cât se poate de actual în anul 2018. 


O țară care își bazează șansele de succes numai pe o singură etnie, pe o singură cultură și limbă, pierde oameni talentați și devine tot mai săracă din toate punctele de vedere. Matia nu aparține exclusiv maghiarilor clujeni ci și românilor. El este o personalitate care trebuie asumată și sărbătorită ca și Ștefan cel Mare sau Vlad Țepeș. Persoana regelui născut în orașul de pe Someș nu poate fi transformată într-un refugiu cultural pentru o minoritate sau într-un motiv de superioaritate etnico-culturală, fie ea maghiară sau română. Trebuie să fie o adevărată punte de legătură în anul 2018.

Gestul primăriei clujene de a schimba temporar melodia ceasului din turnul Primăriei pentru a marca nașterea regelui renascentist, poate este un pas către normalitate și un semn al unor politici care integrează și nu dezbină comunitățile.




Sus