Luni, 17 Iunie 2019
Luni, 17 Iunie 2019


Kontakt / Multiculturalitatea - proces de învățare pentru români și maghiari

Multiculturalitatea - proces de învățare pentru români și maghiari

A început anul Capitalei Europene a Tineretului la Cluj-Napoca. Iar mulți așteaptă să se schimbe lumea de pe o zi pe alta. Eu văd acest proiect ca și un proces de învățare. Avem mai multe provocări, iar una dintre cele mai importante este multilingvismul.

Prin proiectului Capitalei Europene a Tineretului, Primăria Municipiului Cluj-Napoca și Federația Share Cluj-Napoca și-au asumat multilingvismul. Cred că prin acest gest doresc să arate caracterul european al orașului. Problema apare când această se trece de la retorică la implementare.
Multilingvismul are mai multe rațiuni. Una, probabil cea mai evidentă, este că trebuie să comunicăm cumva cu străinii care vin în orașul nostru. Cea de a doua rațiune este că multiculturalitatea orașului poate fi demonstrată prin această componentă. Însă în momentul în care multilingvismul trece de la retorică politică la aplicare practică întâmpinăm dificultăți.

Una dintre ele este convingerea persoanelor care aplică această componentă cu privire la rațiunile ei. În instituțiile publice este mai greu. Nu cred că țin ședințe pe tema aceasta, sau teambuilding-uri prin care persoanele care trebuie să o implementeze chiar îi înțeleg rațiunea de bază.

După affair-ul din revelion (unde materialele primăriei erau doar în românește), am avut o discuție cu un tânăr român, un lider din mediul ONG. Ziceam că folosirea limbii materne pentru maghiari are legătură cu sentimentul nostru de confort. Oare putem să ne simțim acasă în aceeași măsură ca și românii sau nu? Dacă și eu sunt cetățean egal cu un român, de ce el poate să-și folosească limba maternă și eu nu?

     

Steagul românesc pe frontispiciul primăriei din Bedeu (Bedő) din Ungaria. Multiculturalitate și principii europene aplicate în Ungaria.

(http://ro.wikipedia.org/wiki/Bedeu,_Hajd%C3%BA-Bihar)


Pot să înțeleg că e frustrant când auzi pe cineva și nu înțelegi ce vorbește. Dar nu pot să înțeleg că într-un oraș unde există o comunitate maghiară de peste 60 de mii, cum poate persista această frustrare. În privința aceasta noi, maghiarii, avem un avantaj. Eu pot să citesc ziarul pe care-l citește și românul, cunosc literatura pe care o cunoaște românul, am studiat istoria pe care a studiat-o și românul. Însă reciprocitatea lipsește. Românul nu poate înțelege ce scrie presa maghiară, nu cunoaște literatura maghiară și istoria maghiară. Avem altă hartă mentală.

Colegul m-a mai întrebat și de ce organizăm evenimente exclusiv pentru maghiari. Răspunsul meu a fost simplu, nu este exclusiv pentru maghiari, ci limba în care se desfășoară programul respectiv e maghiara. La evenimentele deschise pot veni toți cei care înțeleg programul (pot veni și cei care nu înțeleg, dar nu știu de ce ar face acest lucru). Dacă aș dori să organizez evenimente și pentru români, eu ar trebui să fac anunțul, afișul și tot programul și în românește. Oare de ce se așteaptă de la mine depunerea unui efort mai mare decât de la organizatorul român, care îl face doar într-o singură limbă?



Drapel românesc pe frontispiciul liceului român din Jula (Gyula), Ungaria. Principii europene aplicate.

Tot acest tânăr mă întreba despre mai multe fenomene pe care le-a experimentat cu tineri maghiari. Mi-a povestit de un tânăr maghiar din Cluj care prefera să vorbească la bar engleza în loc de română. Eu cred că această reacție reflectă frustrarea noastră, a mai multor tineri maghiari, față de competențele noastre de comunicarea în limbă română. Adică avem așteptarea (credem că și românii au această așteptarea de la noi) să vorbim perfect românește, fără greșeli, avem teamă de a nu fi corectați. Iar când vorbim în engleză e mai simplu, este o limbă străină și pentru mine, și pentru un coleg român. Suntem la un nivel egal. Uneori cred că suntem și mai riguroși în privința aceasta cu noi înșine decât cu românii din jur.

Discuția a continuat mult, iar la un moment dat m-a întrebat la ce naționalitate consider că aparțin. Răspunsul l-a surprins tare. Eu sunt maghiară. El se aștepta ca răspunsul să fie român de etnie maghiară. Dar având limbă maternă maghiara, cultura mea fiind cea maghiară, având educație generală și religioasă maghiară, cum și de ce să mă consider româncă? Iar pe mine m-a surprins că a avut o altă perspectivă, mie răspunsul mi se pare evident. Dar am învățat ceva nou despre mentalitatea românească.

Conversația a fost mai lungă și interesantă, am avut un pic de timp la îndemână. Dar oare ce se întâmplă cu persoanele care trebuie să implementeze multilingvismul în proiectul Capitalei și nu au timp să discute și să înțeleagă rațiunea folosirii limbii maghiare?
Din această perspectivă, cred că acest proiect este un proces de învățare, dialog de cunoaștere. Sper foarte mult că va fi reciproc. Și românii din Cluj o să înțeleagă mai bine de ce avem nevoie de a folosi limba maghiară, și maghiarii vor cunoaște mentalitatea românească în această privință. Sper că acest proiect va da cadrul necesar și va stimula această procedură. Sper că toți actorii care au atribuții în aplicarea multilingvismului o să înțeleagă că aduce confort și stabilitate în loc de conflict și teamă.

Așteptarea mea în acest an este să găsim deschiderea necesară pentru aplicarea corectă a multilingvismului în orașul-comoară, Cluj-Napoca.


 





Sus