Marţi, 21 Noiembrie 2017
Marţi, 21 Noiembrie 2017


Kontakt / Vin ceangăiesc din picioici

Știți cum se face vinul ceangăiesc din picioici, adică din cartofi ? Nu știți? Vă spun eu! Dar și dacă știați, de explicațiile mele tot nu scăpați!

Înainte de toate avem nevoie de picioici, după care urmăm rețeta care spune așa: se iau cât mai mulți picioici, se scot la vânzare în piață, se vând la un preț cât mai bun, iar din banii obținuți se cumpără niște struguri. Mai e nevoie să continuu? Având struguri, nu-i greu să faceți vinul!

Ei, ce ziceți?

Nu-i așa că a fost simplu? Trebuie să recunoaștem că metoda ceangăilor nu e chiar una nouă, dar e singura care îi ajută să se descurce cu materia primă din dotare!

Și menționez din start că aici nu vorbim de descurcăreții care fac vin și țuică din fructe procurate pe căi neortodoxe! Vorbim de ceangăii care fac un vin bun, veritabil fără să aibă viță-n curte!

Dacă vă așteptați să vă explic acum și modul de întrebuințare a vinului gata făcut, vă înșelați! Cine nu-i în stare să bea un pahar de vin fără instrucțiuni de folosire, merită să moară de sete, părerea mea!

Dar să revenim la ceangăi, căci despre ei ar fi vorba. Despre cum ne învață ei să căutăm soluții în loc de văicăreli și să ne gospodărim cu ce avem! În gospodăria noastră comună, în această țară pitorească și plină de resurse naturale avem câteva milioane de oameni, de altă naționalitate, fiecare cu o cultură, limbă și religie ce dau o frumusețe aparte acestor locuri. Case domnești, cetăți, castele, diferite stiluri de construcții, personalități de seamă, toate la un loc înseamnă un potențial turistic de pe urma căruia am putea trage foloase cu toții deopotrivă.

Dacă nu ar exista nepăsare, neputință sau reavoință! Pentru că a nu recunoaște că pe aceste meleaguri au existat și există mai multe comunități naționale care au contribuit la dezvoltarea economico-culturală a zonei, înseamnă mai mult decât reavoință! Multe din aceste comunități minoritare nu au picat din cer, ci s-au născut pe aceste meleaguri!

Subsemnatul,de pildă, pot demonstra cu acte oficiale, - în original -, că strămoșii mei s-au născut și au trăit pe aceste meleaguri din prima jumătate a secolului al XIX-lea! Până la această dată pot dovedi cu certificate de naștere, de căsătorie, de deces, cu pașapoarte și acte de identitate acest lucru. 

De aceea vreau să mă simt acasă, eu cetățean român de etnie maghiară, aici pe pământul unde au trăit și strămoșii mei! Și să nu fiu considerat precum un chiriaș tolerat de gazdă, numai pentru că îi aduc niște beneficii!

De aceea nu mă bucură nici afirmațiile unora, ardeleni de o generație-două, care afirmă că Transilvania este doar al românilor!

Dar să revenim la ceangăi și la vinul din picioici. Dacă nu putem avea mai mult decât ne-a dat Dumnezeu, dacă nu ne putem depăși condiția, de ce să nu alegem calea unității sub curcubeul multiculturalității? Să depășim egoismul, ura, xenofobia...Nu avem struguri la discreție? Avem picioici! Să conștientizăm faptul că picioicii se pot schimba pe struguri!

Și acum să vă dau o temă pentru acasă! Niște subiecte imposibile, dar rezolvabile după metoda ceangăiască!

De pildă: să lichidăm corupția cu ajutorul corupților, să facem integrarea europeană prin metode balcanice, să facem agricultură modernă cu sapă de lemn, să eradicăm cancerul din sistemul sanitar, să reducem birocrația cu ajutorul bacșișului, să acordăm autonomie minorităților într-un stat național, etc. etc.

Vă promit, dacă găsiți soluția acestor probleme, găsesc și eu o modalitate să vă ofer premii consistente în bani, dintr-un portmoneu gol-goluț!

 






Sus