Joi, 14 Decembrie 2017
Joi, 14 Decembrie 2017


Kontakt / Ce mai înseamnă Ziua Națională?

Ce mai înseamnă Ziua Națională?

Comemorarea unei zile naționale constituie pretutindeni un prilej pentru activități festiviste, iar diversele manifestări folclorice sau evenimentele publice finalizate cu focuri de artificii sunt expresii firești ale oricărei aniversări. Dar, la apropierea Centenarului, poate că ar trebui să ne întrebăm care sunt ideile și valorile ce au făcut posibile toate aceste ceremonii publice. Știm ce sărbătorim de 1 Decembrie? 
„Marea Unire” a fost, fără îndoială, rezultatul unui deziderat național, acela al creării unui stat care să cuprindă majoritatea etnicilor români. 

Trebuie să comemorăm curajul și idealurile românilor care locuiau în imperiile țarist și habsburgic și care au luptat politic pentru acest obiectiv comun. Însă, fără doctrina enunțată de către președintele american Woodrow Wilson, cel care a susținut la sfârșitul primului război mondial dreptul popoarelor din fostele imperii la autodeterminare, Unirea nu ar fi fost posibilă. 

Prin urmare, într-o perioadă în care diferiți politicieni autohtoni cu predispoziții naționaliste denunță „intervenția americanilor” în treburile interne, ar trebui să ne aducem aminte că celebrele „paisprezece puncte” ale doctrinei wilsoniene, care se opuneau auto-determinării promovate de adepții leninismului, au dus la crearea României, Poloniei și a viitoarei Iugoslavii.


Un alt concept wilsonian, care avea la bază principiul diplomației publice, ar trebui să fie un prilej de admirație publică. Faptul că România a acceptat să intre în grupul țărilor care refuzau „acordurile secrete” între marile puteri, ne face moștenitorii transparenței în administrarea afacerilor publice. Se cuvine, de aceea, să sărbătorim și un secol de la intrarea noastră în rândul societăților cu democrații bazate pe onestitate și transparență.

Liderii politici care au luptat pentru idealul națiunii române, au înțeles și că acest lucru este posibil doar prin participarea noastră în Marele Război de partea unei alianțe care promitea garanții pentru obiectivului lor național. România care a apărut după 1918 a fost o Românie asociată valorilor alianței anglo-franceze, căreia i s-au alăturat Statele Unite și care astăzi este reprezentată de instituțiile pan-europene și transatlantice. 

De aceea consider că trebuie să sărbătorim nu doar prin hore și sârbe etniciste, ci și prin apartenența noastră ideatică la un grup de valori cărora le spunem astăzi „occidentale”.
Iar discursurile anti-occidentale asumate de către politicienii contemporani sunt, în acest moment jubiliar, o jignire la adresa zilei naționale. 

Acea Românie care a declarat că va face parte dintr-o „familie de națiuni”, care s-a alăturat grupului țărilor ce au creat Societatea Națiunilor, respectiv Națiunile Unite mai târziu, a făcut din apartenența noastră la o civilizație a dialogului internațional un principiu fundamental. În acest context relansarea naționalismului izolaționist reprezintă una dintre cele mai pernicioase trădări a idealurilor care au făcut posibilă „România Mare”. 

Sărbătorim nu doar 100 de ani ai unei națiuni unite, dar și un secol (cu întreruperi) ai unei Românii pro-europene, care privește spre Vest și nu spre Est, o Românie creată la porțile Orientului ca să reprezinte valorile Occidentului. 

Patriotismul nu se manifestă numai prin participarea la evenimente „de sărbătoare” sau prin bucuria unor zile libere, ci prin respectarea acestor valori fondatoare.

Totodată în anul de grație 1918 a fost construită și o Românie multi-etnică, așadar când asistăm la renașterea naționalismului autarhic românesc ar trebui să ne întrebăm dacă, în loc să ne împopoțonăm mașinile cu stegulețe tricolore, nu ar trebui să ne asumăm promisiunile politice pe care le-am făcut celor care au acceptat să facă parte din acest nou stat. 

Nu în ultimul rând, România creată în primele decenii ale secolului XX a fost realizată, fără îndoială, prin sacrificiul sutelor de mii de soldați care au murit pe front. Mulți dintre aceștia erau țărani săraci, chiar fără pământ, cărora li s-a promis o viață mai bună. 

De aceea, România ideală nu este doar spațiul patriotismului etnicist, sau paradele de costume populare. Ea trebuie să fie respectată prin îndeplinirea proiectului politic al modernizării și al scoaterii din sărăcie a milioane de concetățeni. Există o doză de ipocrizie să sărbătorim prin cheltuirea a sute de mii de euro dați pe artificii și concerte, când unii dintre cetățenii acestei Românii festive trăiesc la fel ca în Evul Mediu. 

Dincolo de paradele militare, sărbătorirea prin muzică și dans, ori diversele evenimente culturale comemorative ar trebui să ne amintim ce stă în spatele divertismentului festivist. Atunci putem să spunem: La mulți ani României moderne, occidentale, civilizate și oneste! 

Originalul vezi AICI






Sus